Nu ascult extraordinar de mult rock, însă îmi place genul și rezonez cu multe melodii celebre. Trupa Queen este specială pentru mine pentru că întotdeauna mi-a plăcut foarte mult vocea solistului, mi s-a părut puternică și unică. De mică am auzit în casă Queen, nu la rangul de fanatism, însă sunt familiarizată cu melodiile lor cele mai bune și le fredonez cu drag. Am văzut Bohemian Rhapsody, mi-a plăcut și am reușit să îl înțeleg mai bine pe Freddy Mercury. Mi-a plăcut și cartea „Freddy Mercury” de Peter Freestone extrem de mult, pentru că a adus informații în plus față de film și l-am cunoscut într-un spațiu mai intim pe protagonist.
Freddy a fost un personaj interesant încă dinaintea să se alăture trupei Queen. Clar complexat de felul în care arăta, era destul de timid, însă acest lucru dispărea atunci când era pe scenă și cânta. Era foarte volubil în gesturi, având mișcări ample, uneori chiar amuzante, însă așa îi plăcea să se desfășoare și să comunice cu publicul. Acea conexiune cu ascultătorii era unică și rar am văzut un public atât de îndrăgostit cu persoana de pe scenă. Era argintul viu, era energie, era talent pur, într-o formă sălbatică, ce rezona cu muzica.
Era însă o persoană puțin ciudată, ce o perioada de timp a dus o viață duală. Îndrăgostit clar de logodnica lui, Freddy Mercury era dispus să facă orice pentru ea. În timp însă, preferințele sale s-au schimbat și a devenit o persoană dublă, care își iubea soția ziua și alți bărbați seara. Știu, sună ciudat, însă Freddy a fost departe de rock star-ul cuminte. Viața lui a fost un amalgam de muzică, iubiri, trădări, petreceri, alcool, droguri și bărbați. Aceste excese l-au costat scump, mai precis l-au costat viața. Orice acțiune nesăbuită trebuie să aibă o consecință și acesta din păcate a plătit prețul suprem, infectându-se cu HIV din cauza multiplilor parteneri pe care i-a avut. În anii 70-80 nu era un trend cunoscut faptul că un bărbat este gay, deci a trebuit să țină ascuns acest lucru pentru a nu fi blamat de toți.
Permanenta lui luptă cu sine a fost cred că principalul motiv care l-a pus la pământ. Avea talent, avea charismă, însă a fost principalul său critic, fiind mereu în căutare de altceva. Această căutare a fost continuă și nu s-a sfârșit bine pentru el. Deși se simțea în largul său pe scenă, în viața personală era destul de gol și această împlinire a dus-o cu el până la final.
Principalul sentiment care m-a încercat citind această carte a fost ciudă, pentru că nu mi s-a părut normal ca un bărbat așa talentat, cu un asemenea potențial să sfârșească așa din cauza unor greșeli de acest fel. Nu am vrut să spun „și-a făcut-o cu mâna lui”, însă mi-a părut atât de rău de plecarea lui timpurie încât dacă l-aș avea în față acum pe Freddy Mercury, l-aș certa zdravăn.
Alte recenzii de la Peter Freestone :
