Mă îndrept spre casă este ultima propoziție din cartea Mirosul lumii scrisă de Radhika Jha.
Cred că aceasă scurtă propoziție are o încărcătură interioară. Aici ”casă” are un înțeles sufletesc.
– Tu nu miroși,îmi zice pănâ la urmă.E glasul fericirii pe care o porți în tine.Vrei să crezi că miroși pentru că atunci nu mai trebuie să lupți.În felul acesta,nimeni nu te va mai putea răni,pentru că tu deja te-ai respins singură,ai renunțat la orice urmă de respect de sine.
Iar acesta este citatul meu preferat din carte,deoarece ”mirosul”,cuvântul cheie al cărții,este utilizat în sens metaforic. Mirosul este asociat cu stima de sine,cu încrederea în forțele proprii.
Romanul ne pictează lumea văzută prin ochii unei adolescente din India,Leela,care după moartea tatălui ei ajunge în casa unchiului ei de la periferia Parisului.
Parisul,orașul iubiri,o conduce pe Leela într-o lungă călătorie a descoperirii de sine și a autoînvățării.
Mirosul de baghetă proaspătă,parfumurile scumpe,aerul închis de la metrou,sunt arome de care Leela ”se lovește”. Ea trăiește cu impresia că există o deosebire atât de vizibilă între ea și ceilalți locuitori ai Franței,încât își dorește să devină invizibilă.
Leela devine Lily,în momentul în care este alungată din casa unchiului ei. Acesta este punctul în care personajul își începe adevărata călătorie a descoperirii de sine dar și a dragostei și a mirosului fin.
Este prima carte în care cred că personajul principal devine unul din cele cinci simțuri ale omului și anume mirosul.Acesta se imprimă în paginile romanului încât ai impresia că te afli într-o cafenea,pe malul Senei, citindu-le.
Dacă îți dorești să vezi cum tradițiile și concepțiile indiene se întrepătrund cu cele franțuzești, nu ezita să citești această carte.Însă nu uita să îți activezi simțul olfactiv.
Scrisul ei este strălucitor, necenzurat, senzual. Alături de ea,poți redescoperi Parisul,frumusețea lui, farmecul și capcanele lui,cu un ochi hoinar, ochiul celuilalt, un străin căruia i-ar plăcea un răgaz de o clipă departe de mirosul exilului – Le Figaro
Alte recenzii de la Radhika Jha:
