„Tărâmul morților” este un roman polițist scris de autorul francez Jean-Christophe Grange. Acesta s-a remarcat atât că scriitor de romane polițiste cât și ca jurnalist și scenarist. Născut în Paris, acesta deține și propria agenție de presă.
Dacă ai citit cărțile din seria „50 de umbre ale lui Grey” cu siguranță nu mai ești un novice în materie e BDSM. Și ce merge oare mai bine cu BDSM decât o carte polițistă plină de suspans?
Da, știu ce vei spune. Mulți sunt de părere că „50 de umbre ale lui Grey” nu este cu adevărat o lectură și că este o „prostituție literară”. Am auzit asta de multe ori, dar adevărul este că această serie a fost un deschizător de drumuri pentru o mulțime de alte cărți din diverse domenii literare. Așa cum este și cartea de față.
„Tărâmul morților” este o carte polițistă în adevăratul sens al cuvântului. Nu are floricele, romantisme și nu este deloc siropoasă ca opera lui E.L. James. Însă a preluat din această tema BDSM-ului și a jocurilor sexuale duse la extrem.
Sunt la prima abatere în a citi acest autor francez și va spun sincer că am fost plăcut impresionată de acest roman. Nu spun că nu ar fi putut oarecum scurta cartea. De multe ori mi s-a părut că sunt prea multe detalii. Detalii care nu aduc un plus de valoare și care sunt din punctul meu de vedere irelevante. Dar are ceva cartea asta care nu te lasă totuși s-o lași din mâna până când nu o termini. Este o poveste inedită pe care aș încadra-o cu ușurință în genul crime noir.
Tărâmul morților – despre ce-i vorba?
Avem un anchetator în postura comandantului Corso care trebuie să investigheze moarte unor stripteuze. Deși inițial pare o anchetă simplă și clasică, acesta se vede angrenat într-o poveste extrem de încurcată. În paralel îl descoperim și pe posibilul suspect în postura lui Philippe Sobieski un pictor cu veleități de asasin.
Care-i legătură cu BDSM-ul? Ei bine, pentru a putea să găsească asasinul, anchetatorul se vede nevoit să pătrunde adânc în această lume porno, plină de fetișuri sexuale și perversitate. Autorul ne prezintă o lume violență, neagră, desuetă și care te destabilizează emoțional pe măsură ce te afunzi mai mult în această poveste.
Te-ai gândi că un astfel de roman poate fi și o sursă de culturalizare? Ei bine, autorul face o mulțime de referiri la pictori precum Goya care este un soi de personaj omniprezent în întreaga noastră poveste.
Și avem un personaj care pare a fi suspectul perfect. Dar oare nu este totuși un suspect prea evident și prea perfect? Este un roman cu un final inedit și total neașteptat așa că va invit să-l lecturati și să-mi spuneți părerea voastră. Eu știu sigur că îmi doresc o nouă carte scrisă de Jean – Christophe Grange.
Alte recenzii de la Jean - Christophe Grange:
