Bărbatul care n-a mai sunat este înainte de toate o căutare a propriei linişti, emoţională şi sufletească. O oază unde durerea, suferinţa şi regretul rămân îngropate în nisipul auriu, ars de

E straniu să-ţi reasamblezi trecutul din bucăţi- să îl scrii ca pe un şir de impresii, evenimente, momente din bucăţi. Sub stelele tăcute este romanul de care-ţi vei aminti cu o durere

Simfonia Itinerantă este o poveste ce te acaparează de la primele pagini, vrăjindu-te şi menţinându-te atent până la ultima pagină. Iniţial, privind la titlul acestei cărţi, îmi imaginam o

Ginny Moon. Din secretele unei fetiţe autiste reprezintă pierdere în propriile gânduri, în propria minte, în propria viaţă. Încercăm din răsputeri să ne impunem graniţe, să construim stâlpi de

Ella de Angela Becerra este una dintre cărţile pe care am încercat să le evit. Descrierea de pe verso mă trimitea cu gândul spre acel univers al oamenilor cotropiţi de depresie şi în ciuda

    “da-mi tarie sufleteasca in adancul de necuprins al nenorocirilor mele.” (pag.333)      Oameni sărmani și Dublul, (1846) , cele două microromane cu care magistralul nume Dostoievski debutează

A 11-a oră ne face turul împrejurimilor, plimbaţi fiind într-un adevărat carusel al morţii unde indiciile stau ascunse până la finalul călătoriei. Mergem mai întâi pe urmele lui Răzbunare care

„Cum ai putut tu, matematician care ai ascultat toată viaţa doar de raţiune şi logică… cum ai putut să crezi că extratereştrii îţi trimit mesaje? Cum ai putut să crezi că ai fost recrutat

Viața e, pe bune, o continuă aruncare a zarurilor. (pag.34) Titlul Dragostea nu-mi dă pace (2008), semnat de scriitoarea Federica Bosco ( n. Milano, Italia, 1971)   este dintr-acelea care se

„Cum ai crezut că o să fie viaţa de gheişă? Nu devenim gheişe pentru ca vieţile noastre să fie mulţumitoare. Devenim gheişe pentru că nu avem de ales.” Memoriile unei gheişe, o carte remarcabilă