Casa Matrionei. Incident la gara din Kocetovka este o carte scrisă de rusul Alexandr Soljenițîn.
Nu mulți îl știu pe acest scriitor care a avut o viață tare grea din pricina regimului strict al Uniunii Sovietice, care în ciuda condițiilor grele, a reușit să își construiască o carieră literară de excepție, fiind chiar laureat cu Premiul Nobel pentru Literatură în anul 1970.
Una dintre cele mai cunoscute cărți ale lui, pe care am citit-o și eu, este O zi din viața lui Ivan Denisovici, în care ni se povestește despre chinurile unui bărbat dintr-un lagăr de muncă.
2 nuvele despre o Rusie de mult uitată
Cartea de față ne prezintă 2 povestiri ce au în prim plan viața la țară a rușilor. Casa Matrionei, pe care eu am îndrăgit-o foarte tare, reprezintă povestea unui profesor de matematică exilat în străfundurile Rusiei, unde civilizația nu s-a instalat încă.
Printre păduri și case dărăpănate, profesorul își găsește adăpost la o femeie singură, cu 6 copii decedați și un bărbat dispărut, care îl primește cu brațele deschise, cu toate că amândoi aveau să locuiască în singura cameră a casei.
Simplitatea vieții de la țară
Cartea impresionează prin simplitatea și acuratețea cu care se descriu evenimente reale, ale oamenilor de la țară. Matriona este descrisă cu atâta finețe, încât nu am mai vrut ca această poveste să se termine.
Am fost fascinată de traiul femeii și de încercările prin care a fost pusă de-a lungul anilor. Niciodată nu s-a dat bătută și tot timpul a sărit în ajutorul consătenilor, cu toate că ei o tot luau în derâdere.
Un scriitor pur
Citind această nuvelă de circa 70 de pagini mi-am dat seama pentru ce a luat Soljenițîn premiul Nobel. Prin rândurile scrise cu grijă, descoperim o fărâmă din sufletul autorului, care își iubește personajele și încearcă să le dea viață prin vorbe și apucături.
Frământarea sufletului unui adjunct al gării
Cea de-a doua povestire, Incident la gara din Kocetovka a fost și ea plină de emoție, dar nu la aceeași intensitate ca prima.
Aici regăsim o poveste bazată pe fapte reale a unui adjunct şef de gară dintr-o localitate uitată de lume, care este nevoit să hotărască soarta unui om, asta pe fondul unei lupte interioare cu scepticismul, ruşinea şi îndoielile.
Ambele povestiri ne pictează un tablou simplu, dar plin de încărcătură emoțională ale Rusiei aflată în plin război, al unor vremuri de demult, unde timpul parcă stătea pe loc.
Recomand cartea, este o lectură plină de suflet și pur rusească, ce scoate în evidență spiritul încercat de război și teroare de altădată.
Alte recenzii de la Alexandr Soljențîn:
