În sfârșit am timp să citesc și pe parcursul zilei, nu doar seara.:)
Voi cum sunteți în această perioadă?
Eu mi-am creat un colțișor cu toate plantele pe care le aveam în casă, am adus între ele un scaun de leagăn și mi-am adunat, aici, toate cărțile care așteptau pe noptieră. În fiecare zi îmi fac o licoare magică, ceai, cafea sau cacao cu lapte, mă îmbrac într-o rochiță de vară și savurez filă după filă, carte după carte, călătorind astfel prin misterul poveștilor.
Astăzi m-am delectat cu Povestea funcționarului care a devenit cuier – Dana Nichițelea.
O copertă melancolică cu un domn elegant și visător care își îndreaptă pașii spre lumi nebănuite. Răsfoiesc cu nedumerire, cum se poate transforma un funcționar într-un cuier și descopăr că titlul aparține poveștii cu numărul patru din cele 20 cuprinse în carte.
Nu m-am putut abține și am început chiar cu ea, pentru a dezvălui misterul.
“Oricui aș povesti cu ce mă confruntam zilnic, ar fi considerat că e de domeniul science-fiction-ului…și totuși asta era viața mea de acum…” (pag. 47)
Am descoperit aici un personaj care mi-a stârnit compasiunea după prima pagină.
Un soț cu doi copii și o nevastă care depinde de el financiar. Își detestă job-ul, dar situația în care este nu îi permite să facă mari schimbări. Și totuși, schimbările vin la el pe nepregătite. Dacă vor fi în sensul bun sau rău și care este legătura dintre el și cuier, veți afla adulmecând cuvintele dintre pagini. ☺
Apoi, am redat startul lecturii începând cu primele pagini. În suflet mi-a pătruns un copilaș care mi-a captat toată atenția și empatia.
“Micuțul privi printre lacrimi cum se îndepărtează femeia uscată care îi dăduse viață. Își sterse mucii de mâneca bluzei murdare de treining și se uită ca un câine bătut spre Măria. Era sora vitregă a mamei, făcută cu alt bărbat. O mai văzuse când avea vreo patru ani. Stătuse la ei câteva luni cu tot cu cei trei copii ai ei, după ce fugise de acasă. Mânca bătaie mai des decât aveau bani de pâine. Fusese greu atunci, atâtea suflete în două camere mucegăite. Și Benone, bărbatul de atunci al mamei, strâmbase din nas. Ce căutau ăștia pe capul lor?” (pag. 29)
Douăzeci de povești în două sute de pagini. Situații diferite de viață, emoții direrite, personaje care se confruntă cu situații peste care poate ar fi crezut că nu pot trece. Și totuși, capătă curaj, putere, să facă față tuturor provocărilor. Uneori cu cicatrici, alteori doar cu lecții învățate, cu lacrimi sau cu dezgust, cu o așezare interioară, înțelepciune sau revoltă.
În povestea Kaput, m-a marcat puterea sufletească a femeii în jurul căreia se petrece acțiunea. O viață prea dură pentru o singură femeie. Dar ea le-a îndurat pe toate și a mers mai departe. Câtă suferință poate ascunde un destin!
“Văd boțul ăsta de carne, hrănit din mâna mea, cum prinde aripi în fiecare zi. Șade adesea la fereastră, privind pierdută, într-o poziție incomodă, ghemuită pe canepeaua veche și roasă. Doar ea știe la ce visează. Poate așteaptă să își ia zborul din casa asta mohorâtă și anostă, în care se șușotește pe la colțuri.” (pag. 88)
Veți descoperi, cu sufletul zbuciumat de suferința ei, dacă își va găsi răsplata durerilor sau nu.
Toată cartea este scrisă dintr-o stare de acceptare a destinului. Deși sunt prezentate situații din viață care uneori fac sufletul să sângereze, starea generală de narare este de detașare față de emoții, și cu o blândețe caldă față de toate personajele principale.
Stilul narativ aerisit, direct, onest și transparent față de cititori, m-a cucerit de la primele pagini.
Fiind povești scurte, ușor de citit, am avut ocazia să trăiesc repede emoții diferite, toate profunde prin felul în care personajele au fost expuse la ele.
“Dacă nu mi-ar fi fost dragă, aș fi certat-o că mă ținea într-o stare de tensiune.Voiam ca această poveste să aibă un final fericit. Consideram că îl merită. Avusese o viață dificilă, mereu singură, mereu a nimănui. Se agăța mental de ideea de familie, probabil în speranța de a-și demonstra că este posibil. Părea că aia era șansa ei de a se simți împlinită.” (pag. 170)
Ce relații autentice am avea dacă am folosi în comunicarea dintre noi stilul Danei Nichițelea! Fără măști, fără cosmetizări sau situații neclare. Totul exprimat natural, așa cum este, scopul scriitoarei fiind acela de a relata clar și autentic realitatea, rămânând la latitudinea cititorului interpretarea.
Recomand cartea pentru a dobândi arta de a fi vertical, chiar dacă ai impresia că numai ție ți s-a întâmplat un anumit lucru.
Alte recenzii de la Dana Nichițelea:
Multumesc mult pentru recenzie, o sa ma apuc si eu de citit 😀