Booknation: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască, ne poți spune câteva lucruri despre tine?
Bianca Mîciu: Bună, tuturor! Numele meu este Bianca Mîciu și sunt o tânără scriitoare din orașul Mioveni, Argeș. Sunt o fire ambițioasă, care nu renunță ușor la lucrurile ce m-ar putea face fericită. Pentru mine, timpul este doar o unealtă, căci, atunci când fac ceea ce îmi place, mereu voi avea un sentiment de satisfacție. Visez la foarte multe lucruri, îmi doresc să mă impun în societate și să transmit din optimismul meu.
B.N. Ce ne poți spune despre cartea pe care ai scris-o?
B.M. Romanul “Paranoia” a luat naștere într-un moment de confuzie, în care nu știam dacă acțiunile mele vor da roade. Eram în clasa a 9-a când am început să chicotez cu ideea de a publica. Iubirea adolescentină și emoțiile transmise de acestea m-au determinat să mă confesez unui jurnal, unde îmi puteam așterne cuvintele, gândurile.
Sunt momente în viață când pur și simplu nu poți vorbi cu nimeni despre ceea ce te macină, iar atunci scrisul devine singura opțiune. Cu siguranță, multă lume se va regăsi în povestea Sofiei și a lui Tudor, doi colegi de clasă, care descoperă împreună ce înseamnă iubirea, cu tot ce presupune ea: veselie, ură, extaz, speranță.
B.N. Cum a apărut pasiunea pentru scris în viața ta?
B.M. Pasiunea pentru scris a început încă de când eram la grădiniță, iar părinții mei îmi citeau povești. Nu am avut calculator, telefon, până în clasa a 6-a, așa că singurele mele alternative de a-mi ocupa timpul erau scrisul și cititul. Atunci mi-am dat seama că toată viața aș scrie și aș citi. Am descoperit cât de frumoasă este lumea cărților și mi-am dorit tare mult să iau parte la această lume magică.
B.N. Cât de importantă este cercetarea când scrii o carte?
B.M. Nu sunt adepta cercetărilor atunci când scriu o carte. Aș putea spune că mă identific cu Camil Petrescu, “Să nu descriu decât ceea ce văd, ceea ce aud, ceea ce simțurile mele înregistrează, ceea ce gândesc eu. Aceasta este singura realitate pe care o pot povesti.” Când intervin cercetările, deja totul devine obiectiv, iar lucrurile nu mai sunt scrise din suflet. Înainte de a scrie pentru cititori, scriu pentru mine.
B.N. Care a fost prima carte pe care ai citit-o?
B.M. E greu să-mi amintesc exact, însă cred că “Povestea lui Harap-Alb” a fost cea care m-a atras când eram mai micuță. Apoi, Jules Verne cu opera “Căpitan la cincisprezece ani” și “Moarte în nori” de Agatha Christie.
B.N. Cum descrii stilul tău de a scrie?
B.M. La fel de haotic și repezit ca mine. Nu îmi plac descrierile lungi.
B.N. Ce alte pasiuni mai ai pe lângă scris?
B.M. Muzica, plimbările în aer liber, gătitul.
B.N. Ai un obicei zilnic de a scrie?
B.M. Nu este vorba de un obicei, pentru că scriu doar atunci când simt. Iar emoțiile nu pot fi programate, le simți și atât.
B.N. Poate fi considerată o meserie activitatea unui scriitor?
B.M. E mai mult un remediu al sufletului. Mi-ar plăcea să trăiesc toată viața scriind, însă, realitatea cruntă este că scriitorii nu sunt apreciați. De fapt, cultura nu mai e la modă. După cum bine știți, copiii apreciază alte tipare de oameni… Și este trist…
B.N. Simți că te energizează sau că te epuizează scrisul?
B.M. E multă implicare afectivă, dar e un proces frumos. Mă face să mă simt mai bine. Scrisul îmi dă energia necesară de a merge mai departe.
B.N. Cu ce editură ai publicat cartea și de ce ai ales-o?
B.M. Am publicat la o editură din Câmpulung, Editura Larisa, însă nu e foarte cunoscută. Cum am zis, mai mult scriu pentru mine. Sunt multe edituri populare care publică doar literatură de consumerism. Nu vreau să fac parte din acest joc murdar. Viața trebuie să fie altfel.
B.N. Care sunt scriitorii români care te-au marcat? Dar cei din literatura universală?
B.M. Sunt mulți scriitori talentați, îmi este greu să numesc unul acum. Mi-a plăcut mult romanul Mirunei Lavinia “Decolorat”. E foarte bine scris și chiar îmi era dor să citesc ceva de calitate. Din literatura universală sunt pasionată de Victor Hugo, în special de romanul “Mizerabilii”.
B.N. Ai o carte pe care o recitești ocazional deși o cunoști pe dinafară?
B.M. Da, “Donna Alba” de Gib. I. Mihăescu.
B.N. Trei cărți pe care oricine ar trebui să le citească și de ce:
- “Mizerabilii”, de Victor Hugo, deoarece autorul a impus multe acțiuni în literatură. Să nu uităm că este teoreticianul romantismul, iar Mihai Eminescu a fost un romantic incurabil. De aceea, am o simpatie pentru acest scriitor. Da, îl ador și pe Eminescu.
- “Ion”, de Liviu Rebreanu, pentru a vedea cum era înainte statutul femeii în societate.
- “Băiatul Echo”, de Matt Haig, pentru a vedea dezastrul ce l-ar putea forma tehnologia!
B.N. Ce crezi că lipsește pieței de carte din România?
B.M. Promovarea lipsește cu desăvârșire. Mai multe emisiuni de cultură, la care să participe scriitorii. Editurile ar trebui să promoveze cărțile și să respecte autorii, nu să fie în goana după banii pe care i-ar putea obține. Unele edituri au ajuns să publice orice, dacă prinde la public, ce mai contează? Este trist ce se întâmplă.
B.N. Care e cea mai mare provocare din viața unui scriitor din România în opinia ta?
B.M. Să se facă cunoscut și plăcut de oameni. Răutatea acestora este cea mai mare provocare!
B.N. Se poate trăi din scris în România?
B.M. În niciun caz. E ceva imposibil în viitorul apropiat. E mai mare investiția decât câștigul.
B.N. Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?
B.M. Mă pot urmări pe următoarele pagini pe facebook: Bianca Mîciu, Paranoia – Bianca Mîciu, dar și pe blogul cu același nume.
B.N. Câteva cuvinte de final pentru cititorii Booknation.ro?
B.M. Aveți grijă cu ce vă ocupați timpul! Din obiceiurile voastre, să nu excludeți cititul. Este singura modalitate de a evada din banalul cotidian și de a vă relaxa. Citiți foarte mult marile noastre valori, Eminescu, Mircea Eliade, Camil Petrescu, George Călinescu, Bacovia și Ana Blandiana.
Mulțumesc pentru șansa de a acorda acest interviu! Tot respectul și admirația mea!
