Nuvela “Vrăjitoarea de foc” face parte din seria Baladele Nlithiei, alături de „Inima dragonului” (2017), “Secretul Regelui Nemuritor – Un prolog” (2018) şi “Căderea celor șapte turnuri” (2019).
De această dată, vrăjitoarea Arrista este cea care ne poartă într-o călătorie misterioasă în care adrenalina cititorului este ținută la cote maxime. Curiozitatea pe care o stârnesc locurile fascinante dar și aventurile sau caracterul imprevizibil al personajelor îți mențin atenția pe tot parcursul lecturii.
În cadrul creat încă de la primele pagini imposibilul devine posibil, imaginația are frâu liber și orice gând poate deveni realitate.
Arrista se află în căutarea Sabiei Celor o Mie de Suflete, o armă cumplită, însetată de sângele oamenilor, care o va însoți pe tot parcursul călătoriei sale pline de peripeții către Cetatea Munen. Vrăjitoarea, conștientă de puterea sabiei, ajunge în templul vechi aflat în Mlaştina Asarachaiului pentru a recupera temuta sabie. Dar războiul cu Cenușii ce se arată la orizont și amenințarea pe care aceștia o reprezintă pentru întreg tărâmul Nlithiei o conving pe Arrista să regăsească temuta Sabie a lui Eor pentru a avea măcar o șansă împotriva Copiilor Nopții.
Desigur, lucrurile nu sunt niciodată atât de simple cum par, așa cum ne-a obişnuit deja scriitorul Mircea Țara pe parcursul acestei serii fantasy. Suspansul, misterul, neliniștea și avalanșa de impedimente din drumul vrăjitoarei fac acțiunea nuvelei tot mai dinamică. Recuperarea și utilizarea artefactului magic îi solicită vrăjitoarei sacrificii de neînchipuit.
Dacă o va ajuta sabia să câștige bătăliile sau îi va pregăti o surpriză veți afla savurând această nuvelă filă cu filă.
“Arrista scoase sabia cu mâna stângă și imediat simți o foame nesățioasă în adâncul stomacului, un gol fierbinte care cerea, poruncea, să fie umplut. Imediat. Repede. Acum!” (pag. 148)
Povestea merge mai departe, Arrista trebuind să facă față nu numai cu Cenușiii care atacă cetatea, dar și cu rudele ei de sânge. Cei doi nepoți care o caută, pentru că Arrista e singura familie care le-a mai rămas, joacă un rol crucial în această nouă baladă a Nlithiei, în care însăși țesătura realității este amenințată.
Se spune că însuși faptul de a trăi e o dovadă de curaj. În cadrul acestei nuvele, aceste vorbe prind sens întru totul. Inamici cu puteri nebănuite, obstacole, locuri cu încărcătură energetică puternică, întorsături de situație și slăbiciuni individuale cărora personajele trebuie să le găsească un echilibru prin forțele proprii – toate fac viața să fie o cursă pentru care trebuie să îți folosești la maxim puterile pentru a trece la nivelul următor.
“Există noapte și apoi există beznă, acel negru de nepătruns care înghite nesățios orice licăr de lumină. Sunt la fel de diferite precum teama și teroarea.” (pag.18)
Descrierea cadrelor și a personajelor este rafinat detaliată, astfel încât cititorul să poată intra cât mai bine în atmosfera de poveste plină de creativitate.
“Tărâmul se cutremură și valuri de nisip negru țâșniră în sus în spatele ei. Enirii zburară în toate părțile de sub mâna gigantică și doi dintre ei, în trecere, mușcară din brațul drept al vrăjitoarei. Culoarea pielii i se preschimbă într-o clipă în cenușiu, iar fire negre, ca niște vene subțiri, începură să îi urce pe braț amorțindu-i întreaga mână.” (pag. 29)
Vrăjitoarea de foc este o lectură care te ajută să evadezi pentru câteva ore total din lumea reală, invitându-te într-o călătorie de neuitat alături de personajele fantastice care se lasă descoperite puțin câte puțin. Cititorii familiarizați cu seria fantasy Baladele Nlithiei vor descoperi că Mircea Țara le prilejuiește nu numai întâlnirea cu personaje care vor schimba soarta Nlithiei, dar și cu unele… creaturi pe care au avut deja prilejul să le cunoască în celelalte romane ale seriei. De la demoni la dragoni și de la eroi la falși salvatori, nuvela Vrăjitoarea de foc este mai mult decât o aventură într-un tărâm fantastic, este, ca și celelalte cărți ale lui Mircea Țara, o poveste despre curaj, prietenie, loialitate și speranță.
Mi-a plăcut de asemenea faptul că, printre pasajele încărcate de acțiune, a fost strecurat și umorul care destinde plăcut atmosfera și îi dă cititorului câte un moment de respiro din când în când.
“− Ce-ai pățit? Ești bine? De ce stai ca bolovanu-n drum? îl certă o fetiță murdară pe față și cu părul vâlvoi.” (pag.64)
Cartea are nouă capitole, iar la final se regăsește un glosar de cuvinte în care sunt explicați diverși termeni specifici, menționați în cuprinsul romanului, precum: Faarrishta – flacără, foc, înflăcărat; Sol – suflet; suflare; Tavizar – cel care se joacă cu moartea. Un fel de “rețetă a casei”, glosarele de termeni și explicații fac din toate cărțile lui Mircea Țara un deliciu pentru iubitorii de fantasy, mai ales că autorul a creat o lume unică, cu o limbă proprie.
Senzația pe care am avut-o la finalul cărții a fost de putere nemărginită. Cred că și noi oamenii avem puteri magice, dar puțini au curajul de a le accesa.
Vă recomand să citiți nuvela Vrăjitoarea de foc ca pe un imbold spre a vă motiva în descoperirea puterilor voastre interioare nebănuite.
Vă îmbrățișez.
Până data viitoare nu uitați să vă căutați în suflete forța magică!
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE cruxed.ro
Alte recenzii de la Mircea M. Țara:
