Cartea de tranziție este întotdeauna cea mai dificilă… Cititorul speră că situația o să capete un alt twist, că totul o să fie bine și când colo, în cartea de mijloc se întâmplă toate lucrurile rele…Atunci să vezi frustrare și furie. Această carte m-a solicitat cel mai mult din punct de vedere psihic, deși povestea a fost fantastică. Ce mi-a lipsit? O poveste de dragoste frumoasă, ideală, una pe care o așteptăm de o veșnicie. 🙁 Totuși, sunt #TeamRoth și nu cred că trebuie să mai aduc explicații în plus.
„Mai rece ca gheața” este a doua carte din serie și din punctul meu de vedere nu a fost atât de bună precum prima, deoarece a părut puțin lungită și nu a livrat informații esențiale fără de care nu am putut să parcurg paginile. De aceea am zis mai sus că m-a frustrat, pentru că așteptăm să se întâmple ceva, dar am tot așteptat. 😀
Atmosfera este ciudată între personajele noastre și tensiunea se simte în aer. Din păcate, relația dintre Layla și Roth nu mai este aceeași și noi am simțit din plin toate aceste efecte. Ceva nu e OK și acest mister mi-a dat o stare de nervozitate maximă, așteptam să mi se confirme ceea ce credeam de la bun început. După 1 milion de cărți citite, ai acel simt suplimentar care de cele mai multe ori, are dreptate. 🙂 Zayne are ocazia să își vadă visul cu ochii și se apropie mai mult de Lalya, iar în căutarea lor pentru Lilin vor avea parte de aventuri care te vor răscoli destul de bine.
Lui Jennifer Armentrout îi plac foarte mult triunghiurile amoroase și le folosește de fiecare dată când are ocazia, spre disperarea noastră. Mi-a plăcut însă modul în care a evoluat-o pe Layla, fiind un personaj care s-a îmbunătățit constant, având abilități noi dar și sentimente noi, care i-au făcut cinste. Pot spune clar că este un personaj frumos construit, extrem de uman, cu frici și dubii și acțiuni greșite dar care sunt justificate în lumea nebună în care trăiește. Am pus un mare „NU” în dreptul Gardienilor pentru că m-au dezamăgit cumplit și nu cred că îmi voi schimba foarte curând punctul de vedere.
Cât despre Roth și Layla, am vrut să îi strâng de gât și după aceea să îi pun într-o cameră până își rezolvă problemele și lămuresc ceea ce îi deranjează. Unul ascunde, alta nu vrea să recunoască ce simte și crede că simte altceva. Parcă am văzut doi adolescenți care se certau în liceu. Sper ca în cartea a 3 a să termine cu prostiile, să se maturizeze și să rezolve o dată acest cerc vicios din care nu mai ies, într-un fel sau altul. Mulțumesc Libris.ro pentru această carte, aștept cu drag continuarea.
Nu vreau să mint, m-a extenuat puțin cartea și mi-a dat niște vibe-uri destul de întunecate, dar chiar sper în ultima carte și am încredere în Jennifer că va alege cel mai bun final pentru personajele noastre. Nu m-a șocat niciodată și am știut de fiecare dacă că are un plan măreț pentru fiecare dintre ele. Să le ținem pumnii 🙂










Frumoasa recenzia. Like!
Mulțumim, Laura 😀