Pot spune că „Sapiens. Scurtă istorie a omenirii” de Yuval Noah Harari este cartea care mi-a deschis apetitul pentru non-ficțiune. Îndrăgostită de literatura clasică, mereu am îndepărtat din sfera mea de interes tot ceea ce avea lacune de exprimări lirice.
Ușor sceptică, am început cartea pe care, în final, am savurat-o. Pot spune doar atât despre ea: mai vreau!
Când citești Sapiens ai senzația că te uiți la un documentar pe Discovery Channel. Ai atât de multe informații încât nu știi pe care să le notezi, ce să reții, ce să contrazici și ce să iei ca atare.
Cu siguranță nu este genul de carte pe care o citești cum trece gâsca prin apă. Ea are nevoie de timp pentru ca informația să stea la marinat, să fie asimilată și acceptată. De ce spun acceptată? Pentru că s-ar putea ca în momentul în care auzi că omul a fost sclavul grâului, că înainte familia nu era monogamă, că proprietatea privată în ceea ce privește partenerul de cuplu și copiii era practic inexistentă, s-ar putea să ai un blocaj psihologic.
Cartea aceasta are un gust dulce-amar. E genială pentru că îți pune pe tavă foarte multe informații utile, însă arată și fața umanității care, adesea, nu se află într-o lumină favorabilă. Deși eram deja conștientă de acest aspect, m-a întristat să îmi fie concretizat faptul că am distrus tot ceea ce ne-a stat în cale. Oriunde au pășit oameni au pierit alte viețuitoare.
Ne-am făcut un obicei în a fi ucigași în serie ecologici și pare-mi-se că ne simțim bine în postura asta. Ne-am câștigat titlul de stăpâni ai pământului, dar avem sufletele pătate de dezastrele pe care le-am lăsat în urma noastră.
Noi, cei din prezent, suntem suma a tot ceea ce au făcut strămoșii noștri. Ei au fost cauza, iar noi suportăm efectele și, totodată, noi vom fi cauza a ceea ce va urma.
Pentru a trage linie, mi-a plăcut Sapines. Este genul de carte pe care dacă nu ai citit-o ar trebui să o faci. Touși, ia-ți timpul necesar pentru a înțelege și accepta ceea ce oferă, pentru că te asigur că unele informații te vor face să privești oamenii altfel.
Îți mai spun o informație pe care eu am găsit-o interesantă și mă opresc aici. Câinele a fost domesticit cu circa 15.000 de ani în urmă, cine ar fi crezut?
Gata… tac și te las pe tine să descoperi restul, dacă alegi să citești cartea.
Alte recenzii de la Yuval Noah Harari:
