Romanul „Amantul doamnei Chatterley”, de D. H. Lawrence, a fost publicat în 1928. Alături de alte cărți precum „Lolita” sau „Madame Bovary”, romanul lui Lawrence se numără printre cărțile controversate și interzise de-a lungul istoriei. În cazul romanului de față, se pare că locul pe lista de cărți interzise i-a revenit din cauza limbajului sexual explicit (deși eu am avut probleme mari în a observa așa ceva în carte, dar probabil că acum aproape o sută de ani erau standarde mult mai stricte. Mă întreb ce ar spune puritanii englezi despre Fifty Shades of Grey și restul de acest gen).
Să trecem în revistă și câte ceva despre subiect. Cartea are în centru povestea de dragoste neconvențională dintre lady Chatterley, care locuiește în conacul Wragby, și Oliver Parkin, un paznic de pădure, care trăiește într-o căsuță forestieră de pe domeniul doamnei și a soțului ei, Sir Clifford.
Constance Chatterly este măritată cu Sir Clifford, un nobil paralizat în jumătatea de jos a trupului în urma războiului, motiv pentru care este nevoit să meargă într-un scaun cu rotile. Însă Clifford este un bărbat bogat, proprietarul domeniul Wragby care are în subordine o groază de mineri pe care acesta îi exploatează. Cu toate acestea, Constance se va simți neîmplinită total în acest mariaj și-și va găsi adevărata iubire întrupată în persoana lui Parkin, umilul paznic de vânătoare.
Cam acesta este nucleul în jurul căruia se învârt cele 300 de pagini romanești. Dincolo de firul narativ central, apar numeroase digresiuni și evenimente care m-au determinat să citesc cartea cu plăcere și care m-au predat reflecției. Sigur că și suspansul are rolul său în această viteză a lecturii – cum se va sfârși povestea erotică dintre această lady și umilul pădurar? Va fi diferența de clasă socială o piedică de netrecut în calea dragostei? E, de fapt, o dragoste reală sau doar un joc?
Este interesantă antiteza dintre cei doi bărbați din viața lui Constance. Soțul ei este mult prea rece pentru a se putea îndrăgosti de el. Sir Clifford e gentlemanul model. Are tot ce-i trebuie pentru a fi respectat, dar nu și iubit: maniere impecabile, curtoazie, bun gust, cultură și civilizație… Însă nu are căldură, nu se arată capabil de așa ceva. Parkin, deși necultivat, umil, cu un dialect englezesc destul de vulgar, are căldură. Reușește să trezească în Constance acea atracție sexuală care o va determina să-l iubească pasional. Este un om bun, nu cultivat, dar bun.
Mi-a atras atenția și concepția despre iubirea (erotică) din spatele poveștii, poveste care de altfel poate părea frivolă. Constance este o femeie care se schimbă foarte mult. La început e tensionată, închisă în sine, plictisită, moartă, s-ar putea spune, cum ea însăși se exprimă adeseori. Însă, odată ce descoperă dragostea, odată ce se emancipează de sub tirania lui Clifford, care îi e mai mult frate decât soră, gustă cu adevărat viața.
În momentul în care se înamorează nebunește de Oliver Parkin simte că trăiește pentru prima dată. Pădurea în care se plimba adesea pe lângă căruciorul lui Clifford sau singură se metamorfozează dintr-un loc plicticos în viață, esență și bucurie. Frunzele îi par mai verzi, ca să zic așa, se bucură de soare, de flori, de tot. Iubirea îi învie simțurile și gustul pentru viață, îi oferă un nou motor/motiv, mult mai satisfăcător, de a-și continua existența până atunci sobră.
Toată făptura ei se simțea vie, palpitândă, ca pădurile primăvara.
Alte elemente care mi-au plăcut au fost descrierea întâlnirilor dintre cei doi și caracterizarea personajelor. Când se vedeau, naratorul remarcă dilatarea pupilelor lui Oliver, observă scânteia din ochii acestuia atunci când o întâlnește pe Constance, dar și folosirea dialectului în locul unei variante mai curate a limbii atunci când este nervos. Ochii albaștri, mari și umezi ai doamnei Chatterley mi s-au întipărit în minte. Sunt cu adevărat savuroase stările psihologice ale personajelor, dar și modul în care naratorul zugrăvește dragostea acestora.
Acțiunea propriu-zisă este, așa cum am zis, însoțită de numeroase discuții pe teme filosofice, artistice ș.a.m.d. inserate atent în text în așa fel încât mi-au întreținut dorința de a termina cartea și de a-i afla deznodământul. M-am întrebat mereu ce vor face cei doi și cum se va sfârși această poveste de dragoste atât de neacceptată de societate.
Nu în ultimul rând, cartea (cel puțin în ediția de la Polirom Top 10+) vine la pachet cu un desfătător cuvânt înainte scris de Frieda Lawrence, soția autorului. Ea m-a edificat în anumite aspecte ale concepției despre lume a autorului și a fost o escapadă interesantă în viața intimă a acestuia. Tot la capitolul elementelor bonus intră și traducerea reputatei traducătoare Antoaneta Ralian.
Citat preluat din „Amantul doamnei Chatterley”, de D. H. Lawrence, traducere de Antoaneta Ralian, Polirom, Iași, 2016.
Sursă foto: https://www.polirom.ro/carti/-/carte/6112
Alte recenzii de la D.H. Lawrence:
