Cu Dispariția lui Daniel Tate de Kristin Terrill am primit scânteile acelea de încântare pe care doar o scriitură și o poveste bună pot să ți le creeze. Cred că știi și tu cum e sentimentul. Începi să citești fără nici o așteptare, dat fiind faptul că e un autor nou pentru tine. Și – tadam! Ai surpriza unei istorii formidabil scrise. A unor personaje superb conturate. A unei intrigi care te prinde în capcana farmecului său și nu te lasă până nu dai fila din urmă.
O să înțelegi chiar de la primele pagini ale cărții de ce Bulletin of the Center for Childrens Books numește acest roman încântător de inteligent și de intens, și o să fii de acord. Povestea nu e previzibilă, nu e tratată superficial și nu e ușoară, cu toate că tema furtului de identitate a fost abordată și în alte cărți și ți s-ar părea, la prima vedere, că nu mai poate să te surprindă. Romanul are totuși parfumul unui condei mânuit cu dibăcie și a unei minți ascuțite. Vei savura cu nesaț povestea inteligent scrisă și o să mai vrei.
Povestea lui Daniel Tate, care de fapt nu e Daniel Tate, ci un tânăr ce și-a însușit, temporar, această identitate, o să te atingă până în cel mai adânc colțișor de suflet. O să vrei să afli ce s-a întâmplat cu adevăratul Daniel, de ce a dispărut și ce o să se întâmple, în cele din urmă, cu cel ce i-a jucat rolul în această poveste. Ajungi să empatizezi cu protagonistul tocmai pentru că e plăsmuit credibil, e uman, cu greșeli și temeri pe care cel puțin i le înțelegi, dacă nu i le aprobi. Și te miri singur când vezi că speri, pe toată durata lecturii, ca acesta să obțină ce își dorește: iubire, o familie, o casă, o identitate.
Tânărul nostru ajunge prin mâna destinului, ca să-i zicem așa, într-o familie foarte bogată, unde se dă drept băiatul dispărut cu mulți ani în urmă. Toți membrii noii sale familii îl acceptă imediat, fără să-și pună întrebări sau să cerceteze dacă este sau nu acesta un impostor – lucru care, bineînțeles, dă de bănuit. Fiecare are ceva de ascuns și autoarea știe să contureze personajele astfel încât acestea să prezinte interes pentru tine, să bănuiești pe oricare de orice. Chiar și pe falsul Daniel, sau mai ales pe acesta. Care a recunoscut el însuși, de mai multe ori, că este un mincinos și că nu trebuie să îl credem.
Deznodământul este la fel de bun ca și povestea în sine.
Dispariția lui Daniel Tate face parte, împreună cu Pacienta tăcută și Fata dispărută, din top trei thrillere fenomenale pe care le-am citit anul acesta!
Alte recenzii de la Kristin Terrill:
