Eu am nevoie de pauză din când în când. Eu am nevoie de lectură ușoară, una care să mă lase cu mintea liniștită, poate mai binedispusă. Opera scriitoarei Kiran Desai, „Zarvă în livada de guave” este acea carte despre care am pomenit mai devreme.
Cine are poftă de o lectură amuzantă, ironică, de o cafea sau ceai, depinde ce preferați, întindeți piciorele pe o canapea confortabilă, puneți mâna pe carte, și savurați lectura cu plăcere!
Explic scurt pe doi de ce vă îndemn să faceți asta în pofida notei mici (după părerea unor savanți și al altor cercetători). Este cartea de debut a scriitoarei de origine hindusă, Kiran Desai, un început bun, flambant, o scriere care va lăsa o impresie de aperitiv atât de necesar între greii literaturii universale.
Autoarea ne povestește cu o feblețe naturală despre soarta unui tânăr obosit. Pare straniu la prima vedere, dar atât de clar și bine argumentat, încât ajungi să simți aceleași sentimente contradictorii. Tinerețea ar fi trebuit să îi ofere o stare de putere și optimism, însă ceea ce i se întâmplă îl obosește subit.
Sampath: este dezinteresat față de nevoile lumii, de cele ale familiei sale, este plictisit de normele sociale, de munca pe care o execută zilnic și fără mare entuziasm, iar dansul extrem de dezinhibat pe care îl execută în timpul unei nunți importante, îl face să ia cea mai importantă decizie din viața sa. Zarva, care a urmat, a durat până la cel mai neașteptat final.
Nu este neapărat cea mai importantă sau lipsită de noimă lectură, îți dă clipe de reflecție doar în timpul ei, merită timpul investit, dar nu se ridică la nivelul greilor care fac literatură care formează caractere și gust.
Eu am avut, uneori, impresia că citesc scenariul unui film indian, unde sunetele erau atât de puternice, unde se exagera pe alocuri, unde zâmbeam de ridicol și greutăți cu umor subtil. Cartea vine cu o introducere drăguță în cultura hindusă, pentru că sunt înșirate obiceiuri și norme care ne sunt, deja, oarecum străine.
Lectură frumoasă vă doresc!
P.S. Am pus ochiul pe ea fără cunoștință în cauză, fără măcar să citesc adnotația. Am vrut o alegere imparțială, și nu am greșit.
