Emily X.R. Pan a reușit să scrie o carte care m-a impresionat nespus de mult. Deși am citit-o acum câteva săptămâni, încă mi-a rămas în minte. Îți dai seama că o carte este foarte bună atunci când te gândești la ea după mult timp. Uimitoarea culoare de după este o carte pentru adolescenți atipică și ușor abstractă despre descoperirea de sine, familie, regăsire și iertare.
Rezumat
Mama lui Leigh se sinucide, iar viața fetei se va schimba radical. După moarte, mama ei s-a transformat într-o pasăre. Leigh va ajunge să-și cunoască bunicii materni despre care nu știa nimic și pe care nu i-a întâlnit niciodată. Leigh ajunge în Taiwan și încearcă să-și redescopere mama, cum a fost ea înainte și ce anume a determinat-o să se sinucidă. Ea își descoperă totodată și bunicii. Aceste evenimente o vor purta la granița dintre real și fantastic. Leigh se simte confuză, dar și luminată în același timp, descoperindu-și familia și pe ea însăși.
Cea mai importantă temă în carte este depresia în forma ei reală și răvășitoare. Dacă ar fi să descriu depresia printr-o culoare, aceasta ar fi gri. Autoarea are un stil aparte prin care codifică emoțiile și sentimentele în nuanțe și tonuri intense și strălucitoare. Ea concentrează astfel toate aceste culori într-un tablou inedit și abstract, care se lasă a fi interpretat de fiecare cititor în parte.
Poate că, dacă aș fi putut să desenez vidul, l-aș fi putut controla.
Dar nu era niciodată destul de negru. Nu era niciodată negrul cel mai negru.
Impresii personale
După primele 70 de pagini, am vrut să renunț. Nu reușeam să formez o legătură cu Leigh, însă mă bucur că am continuat să citesc. Mi-a plăcut să văd cum evoluează pe măsură ce descoperea amintiri pe care le considerase pierdute.
Experiența pe care am avut-o citind această carte, scufundarea în ea, durerea pe care am simțit-o împreună cu Leigh, a fost minunată, dureroasă și emoționantă. A citi Uimitoarea culoare de după este un privilegiu și un dar. Am savurat felul în care Pan a așternut pe pagini povestea lui Leigh. Proza este atât de superbă, încât unele cuvinte sunt precum o lamă ascuțită, altele precum un ceai liniștitor sau chiar o cutie a Pandorei. M-am trezit recitind unele pasaje, fiind uimită de talentul autoarei.
Arta este mai mult decât un simplu hobby; este modalitatea prin care Leigh se regăsește pe sine. Felul în care Axel – cel mai bun prieten al lui Leigh – împletește pictura și muzica mi s-a părut magic și fascinant, un element neașteptat care m-a făcut să-l îndrăgesc pe Axel.
Un element care nu mi s-a părut relevant este partea de romance dintre Leigh și Axel. Am observat că este nelipsită în aproape toate cărțile young adult. Nu-mi displace când este bine scrisă, dar mi s-a părut că nu și-a avut rostul aici.
Recomand Uimitoarea culoare de după tuturor, deoarece abordează un subiect foarte important, dar și pentru că este unică. Este o carte frumoasă care merită citită.
Alte recenzii de la Emily X.R. Pan:
