Cât am citit eu această carte, am reușit să văd diferite păreri, neînțelegeri, controverse și comentarii care mai pe înțelesul meu, care mai puțin. Am de gând să îmi încep pledoaria cu câteva motive, bine întemeiate, de ce vreau să îi citesc opera întreagă, și de ce trebuie să fie citit Druță. Mă gândeam la 10, dar între timp s-au adunat mai multe. Răbdare și ochi lipsiți de somn, here we go!
- Druță scrie despre noi, despre oameni adevărați, reali ca existența gutuielor toamna.
- El nu exagerează, nici măcar o secundă. Scrierea lui este atât de potolită, încât cucerește orice cititor mofturos prin redarea stării de prezență în acțiune.
- El are personaje credibile! Lumea din „Clopotnița” descrie perioada comunistă la țară.
- Abordează teme atemporale, mereu actuale!
- Druță scrie un dialog perfect laconic, nu ne oferă nici un cuvânt în plus.
- Cărțile lui Druță pot fi citite la orice vârstă. Mama a citit cartea după mine, și i-a plăcut nespus de mult.
- Revenind la personajele din carte, le poți găsi printre cunoștințele tale. Horia, de exemplu, este un vecin de-al meu!
- Temele educative prind subtil un loc special, și apare sămânța sădită de curaj și corectitudine.
- Te motivează să citești și restul operelor.
- Ion Druță este un promotor și apărător vertiginos al obiceiurilor strămoșești, ale elementelor care ne definesc ca popor, demn de admirat!
- Trebuia să mă opresc la 10, dar istoria aceasta este o metaforă pentru o întreagă națiune, speriată de un regim care reușește de minune să o țină captivă.
- Cartea, se citește ușor, a abordat ideea unei narațiuni cu 2 fire creonologice, fapt care dă lecturii un dinamism aparte.
- Scoate din umbră cu străduință trăsăturile memorabile ale fiecărui personaj, încât nu ai cum să le încurci. Atitudinea lor te cucerește.
Horia, este personajul principal care ar fi întruchiparea motivului sau a sensului „Clopotniței” care „stă pe deal”, și își pierde din valoare o dată cu trecerea timpului, îmbătrânește, Arhetipul profesorulu cu care au crescut copiii lui Creangă, moldoveanul care aspiră la multe, însă unde conjunctura schimbă forțat planurile sale, și încearcă din răsputeri să găsească afintăți cu satul în care s-a mutat.
Nu fiți alintați și puneți mâna pe carte, sper că v-am dat motive destule să îi dați o șansă.
*Umbre, taine, două inimi bat la poarta veșniciei. Cer senin, răcoarea unei nopți de toamnă, ropotul unei livezi și, cu cât mai plne, cu atât mai dulci li se păreau cele două minuni galbene ce asudau încet în palmele lui, în palmele ei.
*A spus Andre Malraux undeva că, de cum au apărut mașinile i, cu cât progresează tehnica, cu atât scade prețul omului.
Lecturi aromate vă doresc!
Alte recenzii de la Ion Druță:
