Cartea aceasta este catalogată ca fiind o comedie neagră. Eu apreciez foarte tare umorul negru, ăla britanic, plin de aplomb și mai „nesimțit”, dar n-am găsit așa ceva în cartea asta. În schimb mi-a dat fiori pe șira spinării scenariul. Suntem plimbați prin viața de zi cu zi a unei sociopate, ocrotită și acoperită de familie. Nu știu dacă dragostea asta necondiționată e normală. Am avut senzația îngrozitor de greu de acceptat că familia asta n-ar putea fi oprită în vreun fel.
Sora cea mică, soarele familiei, frumoasă, chic, genul de flower-power, își trăiește viața fără îngrădiri sau prejudecăți, e libertină, interesată material și îi place să fie iubită și admirată, dar este impulsivă, crudă, egoistă, narcisistă, spontană și irațională. Dă cu barda la propriu în stânga și-n dreapta, fără nicio remușcare sau regret, apoi fuge și strigă după ajutorul familiei care nu se îndură s-o abandoneze și-o scoate mereu basma curată din adevărate măceluri.
Este a mică, bijuteria și lumina celorlalți. Este soarele care le guvernează viața. E adevărat că nici cu sora-să sau cu maica-să n-aș dormi noaptea în casă. Dar parcă mai găsești oleacă de empatie umană la ele. Acesta este traseul parcurs de familie, care se repetă și este ascuns de ochii curioșilor, anchetele poliției fiind manipulate cu ajutorul frumuseții și aparentei inocențe a sociopatei.
Trecutul familiei dă câteva explicații frugale și fragmentate privind comportamentul deviant al surorii mai mici. O familie înstărită, un tată abuziv, o moarte suspectă și traume ce au lăsat urme adânci.
Dar oare n-ar putea fi chiar legitimă apărare așa cum susține Ayoola? Este atât de fragilă și frumoasă încât ar putea să înnebunească orice bărbat.
Dar situația se schimbă când cele două surori împart pasiunea pentru același bărbat. Între legătura de sânge și dragostea pentru sufletul pereche, lupta este cruntă. Care dragoste va fi mai puternică? Cine va sfârși prin a fi suprimat? Oare e cazul ca Korede să-și denunțe sora pentru a evita uciderea bărbatului iubit?
Finalul este enervant și nu satisface, iar modul în care a fost prezentat trecutul, superficial și fără să-mi dea posibilitatea să înțeleg toate firele invizibile și traumele trăite. Macabru, nemilos și violent, thrillerul îți ridică semne de întrebare privind limitele loialității familiale, dar și despre extremele psihicului uman în care empatia nu-și găsește locul.
Alte recenzii de la Oyinkan Braithwaite:
