,,Jurnal de librar’’, carte scrisă de Anca Zaharia și publicată la Editura Neverland, este o carte pe care fie o vei adora, fie nu. De ce spun asta? Pentru că cititorii sunt împărțiți în două tabere, unii aflați în situația librarilor, sau a vânzătorilor în general, iar ceilalți în situația cumpărătorilor.
Însă cartea aceasta nu a fost scrisă pentru a adânci și mai mult ,,războiul’’ dintre cele două tabere, ci pentru a înfățișa și perspectiva omului care se află în spatele unei case de marcat, dintr-o librărie. Această perspectivă poate să deranjeze, sau poate doar să amuze. Depinde foarte mult de cum dorește cititorul să privească lucrurile. Acest fapt este confirmat și de către autoare în introducerea cărții: ,,Nu trag de tine să te conving cu nimic. Nici cărțile nu-s pentru toată lumea, nici toate cărțile nu-s pentru toți.”
Trecând acum la întâmplările povestite de către autoare, nu am putut să nu am o urmă de îndoială privind desfășurarea anumitor întâmplări. Trebuie să recunosc că nu am lucrat niciodată ca vânzătoare, deci nu pot să afirm că am experiență în această privință. Însă, am lucrat cu oameni și știu, într-o foarte mică măsură, cum este. Trebuie să ai nervi de oțel, un zâmbet binevoitor și glas dulce. Cu toate acestea, situațiile povestite de Anca Zaharia par ireale. Nu știu cum aș fi reacționat eu, însă cu siguranta nu aș fi avut atât de multă răbdare.
Pe de altă parte, situațiile în sine sunt amuzante, privite detașat. Mi-a rămas în minte un dialog la care am râs foarte mult:
,,-Mbună! Ai Ioio Moie Tot io’ sunt?
– Bună ziua! Vă referiți la Jojo Moyes, Eu, și totuși alta?
– Mdea, mă rog…”
Tu cum ai reacționa dacă ai fi în locul librarului?
Mi se întâmplă și mie să nu știu, sau să nu pot, pronunța numele unui autor sau al unei cărți. Nu este nici o rușine asta. Însă, dezinteresul afișat și lipsa de respect față de omul care este acolo să te ajute sunt absolut îngrozitoare. Considerentul ,,clientul nostru, stăpânul nostru’’ îi face pe oameni să creadă că ei au puterea și că lor li se cuvine totul. Din păcate, nu e așa. Omul nu se definește prin putere.
Privind acum din perspectiva cumpărătorului, în unele situații atitudinea librarului mi s-a părut nejustificată. Aș vrea să o înțeleg, însă cred că și eu, ca și cumpărător, m-aș simți prost. Există mai multe categorii de oameni. Nu suntem toți la fel, iar atitudinea afișată în fața unei lipse de respect nu cred că ar trebui să fie aceași cu atitudinea afișată în fața unei evidente neștiințe.
Încheind această mini serie de păreri personale, vreau să vă spun că această carte este o lectură perfectă pentru momentele în care simți nevoia să te destinzi și să te amuzi, cartea citindu-se foarte ușor. Situațiile sunt prezentate atât din perspectiva librarului, cât și din a cumpărătorilor și conțin secvențe delicioase. După cum v-am spus, mi-au rămas câteva în minte și mă amuz de fiecare dată când mi le reamintesc.
În ceea ce privește partea de introducere, autoarea adaugă o notă personală și ne prezintă situația reală a unui loc de muncă ca și librar, total opus părerilor noastre. Ideea că, locul de muncă al unui librar este un vis devenit realitate, este greșită. Tind să cred că același lucru se întâmplă și în cazul unui vânzător dintr-un centru comercial. Tocmai din acest motiv, cred că judecata noastră nu ar trebui să fie atât de aspra. Vreau să cred că totul ține de înțelegerea, bunăvoința și respectul arătat de ambele părți. Astfel, ignorantul ar sesiza greșeala, iar librarul s-ar putea adapta fiecărui tip de client.
În final, aș vrea să reiterez ideea că ,,Jurnal de librar” este o carte pe care fie o vei adora, fie o vei judeca. Nu cred că există cale de mijloc. Însă, sfătuiesc cititorii să o privească detașat, ca pe o carte menită să amuze, mai degrabă decât să instige. Ideea că și nouă, cititorilor, ni se poate întâmpla oricând așa ceva este cât se poate de reală. Lectură plăcută!
Alte recenzii de la Anca Zaharia:
