Tu și Corpuri Ascunse – două cărți care merg de minune la pachet, pentru că istoriile sunt legate una de alta, și nu am vrut să vă bombardez cu prea multă informație despre ele.
Pe lângă lista de clasici are ajunge să mă încânte zi de zi, thrillerele au un loc aparte în inima mea, ele reușesc să îmi ridice pulsul. Cele două părți ele poveștii scrise de Kepnes m-au lăsat cu un gust de neîmplinire, lipsită de satisfacția unei scrieri mai chibzuite.
Dezamăgită? Am un sentiment ambiguu, probabil din cauza așteptărilor pe care le-am avut și de la alte cărți din aceeași categorie pe care le-am citit mai devreme și am cu ce compara.
Nu pot afirma cu vehemență că nu merită atenție, nu vreau să rup elanul sau pofta cuiva, important e să nu faceți ca mine, nu cumpărați cărțile simultan. Dacă v-a plăcut Tu, atunci cu siguranță treceți și la continuarea istoriei – Corpuri Ascunse.
Istoria se învârte împrejurul lui Joe, naratorul nostru obsedat de iubire și cărți, un psihopat simpatic care nu e o amenințare pentru tine doar dacă nu stai între el și preocuparea lui chinuitoare pe care o are periodic pentru „iubirea vieții lui” impersonală, în perioade diferite, pentru diverse femei.
Joe – psihopatul, stalkerul care are o necesitate febrilă de a fi iubitul perfect, prințul care salvează prințesa de oameni infecți, naiv în imaginația sa, capabil să iubească așa cum crede el că iubesc doar aleșii. Un manipulator fixat pe ideea de a câștiga inima Ei, chiar dacă asta îl face să mai și ucidă din când în când.
Recunosc, au fost momente de suspans, dar pe lângă ele eram inundată de monologurile sale explicative, obositoare pe alocuri, care câteodată, doar câteodată, te făceau să îl simpatizezi sau să îl crezi capabil de empatie.
Cei de la Netflix s-au apucat de un serial cu același titlu – You. Am reușit să văd primul sezon. Sunt diferențe susceptibile între carte și serial, unde serialul trage mai mult la cântar.
Per general nu am rămas încântată de cărți, mai este loc de mult lucru asupra subiectului, dar începutul este bun. Sper să ajung cândva să-i citesc cărțile de succes!
Se încarcă ofertele din librării…

Despre redactorul articolului

Stella PopaFost redactor168 articoleToate articolele

N-am avut de ales, efectiv n-am avut de ales. De mic copil am avut în fața mea doi adulți care citeau. Mama citea detective și classică rusă, tata citea romane istorice și de aventură. Prima mea „păpușă” a fost o carte și se numea „Muzicanții din Bremen”. Biblioteca părinților îmi părea atât de grandioasă, încât le-am zis într-o zi că a mea va fi și mai mare! Încă puțin și o să-i întrec.Cine a spus că cei mici copiază deprinderile părinților a avut dreptate, eu sunt un exemplu al acestui gând frumos, asta recomand și părinților care au copii mici. Imaginația, vocabularul, bunele maniere, ambiția și eliminarea prejudecăților sunt cele mai importante aspecte ale unei lecturi timpurii.Gustul bun se deprinde, acesta nu apare de la sine. Părinții mei au fost și sunt un exemplu, o să continui același drum pentru că fără lectură deja nu-mi pot imagina viața, este „oxigenul” conștientului și al subconștientului meu. Frumosul absolut fără de care nu-mi pot percepe existența.

0 0 votes
Article Rating
Subscribe
Notify of

0 Comentarii
Oldest
Newest Most Voted