Amelie Wen Zhao e un nume destul de nou în lumea literară, iar dacă nu s-ar fi tradus la noi cartea sa de debut, cel mai probabil, nu aș fi descoperit-o. Având în vedere că nu e așa de promovată, nici la noi, dar nici în străinătate, când am luat decizia de a citi Prințesa roșie, nu am știut la ce să mă aștept. Cu excepția faptului că are o copertă frumușică și o descriere destul de atrăgătoare, nu știam nimic altceva. Ba chiar, am fost puțin dezamăgită când am văzut că e scrisă la persoana a treia, dar nu, a fost o surpriză plăcută. De fapt, cred că e unul dintre cele mai bune romane fantasy pe care am avut ocazia să le citesc în acest an.
Cartea ne prezintă povestea Anei, o prințesă care are darul de a controla sângele. Însă mediul din care provine aceasta este unul toxic, crud, de nedescris. Imperiul Chirilian nu agreează Analogii, îi maltratează deoarece îi consideră a fi niște monștri și îi țin în preajmă doar pentru a profita de abilitățile lor. Tocmai, de aceea, când familia tinerei îi descoperă puterile, iau decizia de a o ține închisă în palat și o forțează să își nege analogul, dorind să o vindece.
Într-o zi, cineva îl ucide pe Împărat, iar principalul suspect ajunge să fie chiar Ana, motiv care o determină să fugă și să adopte o nouă identitate. Din dorința de a-și recăpăta titlul pierdut, dar și pentru a-și dovedi nevinovăția, ea încheie un pact cu Ramson Vorbădulce, un renumit infractor și, aparent, singurul capabil să îl găsească pe criminalul tatălui ei. Aflându-se în afara zidurilor unde a crescut, tânără își dă seama că lucrurile nu sunt așa de roz pe cât credea, iar oamenii din Imperiul său sunt foarte corupți și lipsiți de scrupule. Mulți Analogi vin în acest ținut cu speranța la o viață mai bună, dar din păcate, fie ajung traficați, fie sunt separați de familiile lor și puși să semneze contracte de muncă de care nu pot scăpa oricât ar încerca. Cu alte cuvinte, Ana se trezește în mijlocul unei intrigi mult mai complexe decât își imagina, iar dacă vrea să își salveze fratele și să aducă o schimbare în regatul său, trebuie să se comporte și să gândească ca o adevărată prințesă. De asemenea, trebuie să găsească persoane în care să poată avea încredere și care să o sprijine în găsirea celor din spatele complotului.
Inima ta este busola ta.
În ce privesc personajele, m-au cucerit de la prima pagină. Mai bine zis, de la prima replică. Ana e o tânără independentă, dar în același timp, e puțin naivă. De asemenea, îmi place mesajul pe care autoarea încearcă să ni-l transmită prin intermediul ei: unii oameni buni pot face lucruri rele, iar cei răi pot face lucruri frumoase. Că tocmai alegerile pe care le luăm și modul în care decidem să procedăm sunt cele care ne definesc ca oameni. Ramson, dragul de el! E un personaj delicios, cu replicile la el și care, pe parcursul cărții, a evoluat foarte mult. Atracția dintre cei doi a fost puțin previzibilă, dar cu toate acestea, sper ca în volumul următor să se pună puțin mai mult accentul pe relația lor.
O altă surpriză plăcută oferită de această carte este faptul că acțiunea debutează încă din primul capitol și, pur și simplu, nu poți pune cartea jos. Se întâmplă așa de multe lucruri, încât vrei să ajungi cât mai repede la deznodământ. Oh, iar finalul, nu am fost pregătită pentru el. Aveam câteva bănuieli, dar nu, m-a lăsat fără cuvinte. Nu m-aș fi așteptat la așa ceva. În prezent, tot ce îmi doresc e să se traducă cât mai repede volumul doi.
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Cartepedia
Alte recenzii de la Amélie Wen Zhao:
