Deși are un scenariu ușor neverosimil, ideea cărții este interesantă și propune un subiect de coșmar: familii dezorganizate și traume provocate de neglijența unora și de cruzimea și egoismul altora. Pe termen lung sunt puse sub lupă urmările abuzului asupra copiilor și impactul acestuia asupra dezvoltării individului în funcție de personalitate și caracter.
Capitolele propun alternativ trei naratori, două femei și un bărbat, iar povestea debutează cu primirea neașteptată a unei moșteniri, o casă situată într-o zona bună din Londra care după vânzare i-ar asigura mult dorita stabilitate și siguranță financiară moștenitoarei.
Dar moștenirea vine la pachet cu o poveste teribilă în care a fost implicată moștenitoarea însăși, cu 25 de ani în urmă când era doar un bebeluș. Libby a fost găsită în această casă când avea doar 10 luni și a fost adoptată de către o familie decentă. Nu prea știe altceva despre originea ei deoarece a fost descoperită în același timp cu cadavrele părinților săi biologici și a unui alt bărbat, rămas neidentificat, toate aflate în stare de descompunere, în urma unei sinucideri ritualice.
Paralel cu explorarea casei și a propriului trecut de către tânăra Libby, ne este dezvăluită situația unei alte femei, Lucy, care trăiește în Franța împreună cu cei doi copii minori ai săi. Dormind pe unde apucă și câștigându-și existența cântând la vioară pe străzi, singura ei dorință este să părăsească Franța și să se întoarcă în Anglia pe care a părăsit-o forțată de împrejurări în condiții destul de misterioase cu mai bine de două decenii în urmă. Această parte ce se petrece în Franța mi s-a parut cea mai slabă deoarece Lucy a fost personajul pe care n-am reușit să-l înțeleg. Toate deciziile luate mi s-au părut ori prostești ori fără sens. N-am empatizat deloc cu tragedia ei, deși probabil a fost cel mai încercat personaj al poveștii. Pentru mine ea a fost sociopatul principal din carte.
Cel de-al treilea povestitor se ocupă de planul trecut și ne deapănă ultimii cinci ani trăiți de familia lui Libby în casa din Londra. Scenariul este macabru, iar sfârșitul unora dintre membrii acestei familii învăluit încă în mister. Pare a fi opera unui cult, a unei secte, dar adevărul este foarte diferit și a fost distorsionat voit de cei care au devenit fără voie din victime criminali. Totodată această perspectivă este cea mai nesigură, este cea care nu-ți inspiră niciun fel de încredere și care te pune în gardă că urmează o răsturnare de situație la final. Deoarece între versiunea lui și celelalte intervin multe neconcordanțe care te duc cu gândul la o minte tulburată, ușor sociopată, lipsită de empatia elementară a unei ființe umane. Această nesiguranță este sprijinită și de obsesia bolnavă dezvoltată de acest personaj față de un alt personaj. Deși nu este singurul cu tendințe psihotice, este unul dintre cele mai bine dezvoltate, aflat în lumina rampei.
Personajele sunt foarte bizare. Un cuplu mult prea ușor de manipulat, un alt cuplu ce pare a urma o ideologie combinată între fascism și ascetism, patru copii total diferiți cărora abuzul le dezvoltă în mod complet diferit comportamentul și mentalitatea. Atmosfera are o notă gotică și întunecată, casa îți dă senzația de claustrofobie, iar finalul este total neașteptat și implică multe subiecte sensibile și chiar tabu. Este o carte cu o construcție captivantă ce mizează pe extreme: de la opulență la sărăcie lucie, de la admirație la dezgust, de la prietenie la abuz, de la disperare la împlinire, de la invitație la sechestru, de la control la crimă într-un ritm nebun ce nu pare a putea fi stopat.
Alte recenzii de la Lisa Jewell:
