A doua întâlnire cu autoarea și pare că mai nimic nu se leagă între noi. Despre Majoretele v-am povestit aici și cred că a fost destul de clar că nu am fost impresionată, ba chiar au fost anumite lucruri care m-au revoltat un pic. Citesc YA deoarece mă relaxează, nu mă solicită prea mult și de obicei mă scoate din reading slump, dar acesta din păcate a fost slăbuț, lungit, fără ritm și nerealistic.
That weekend este un thriller-young adult care se concentrează pe un eveniment întâmplat în viața adolescentei Claire. Chiar înaintea balului de absolvire, împreună cu cea mai bună prietenă, Kat, și cu iubitul acesteia, Jesse, plănuiesc o evadare de un weekend undeva în munți la casa de vacanță a bunicii lui Kat, aflată la câteva ore distanță de oraș. Nimic ieșit din comun până aici, doar că acest plan este cunoscut doar de ei trei, iar părinții lor au fost informați că se vor afla la bal și apoi la o petrecere din apropiere.
Cei trei sunt foarte diferiți: Jesse e orfan și lucrează pentru a se întreține, Claire face parte dintr-o familie de condiție medie, iar Kat este nepoata unei foste senatoare. Dar în timp ce părinții lui Claire îi oferă o mare libertate de mișcare și gândire, lucrurile stau total invers în familia lui Kat.
Claire este găsită pe munte, cu mai multe contuzii și răni dintre care una la cap și fără niciun fel de amintire despre evenimentele petrecute în ultimele 24 de ore. Prietenii ei sunt dispăruți fără urmă, iar ea n-are nici cea mai vagă idee ce s-a întâmplat.
Oare a existat o ceartă între ei? Un accident în timpul cățărării? Au fost surprinși și atacați de cineva? Claire nu-și amintește nimic, dar simte vinovăția supraviețuitorului și îi este teribil de dor de cei doi prieteni dispăruți.
Există o puzderie de amănunte aflate pe parcurs care schimbă datele problemei. Relațiile dintre cei trei prieteni sunt updatate constant cu ajutorul amintirilor și gândurilor lui Claire pentru ca pe final totul să degenereze și să te trezești că personajele au parte de schimbări bruște și totale pe scara valorilor morale. Cam dramatic și exagerat totuși din punctul meu de vedere. Probabil autoarea și-a propus să șocheze cu finalul, dar nu mi s-a părut o variantă bună dacă ținem cont că vorbim de un YA.
Scenariul inițial m-a captivat, dar la un moment dat, după sfârșitul primei părți, a devenit plictisitor și enervant. Iar personajele sunt dezvoltate astfel încât te obligă să treci de la simpatie la antipatie la fiecare câteva pagini, pentru ca în final să ajungi să îi detești pe toți. Ce naiba e în neregulă cu omenirea?
M-a deranjat că aproape trei sferturi din carte am urmărit povestea din perspectiva lui Claire, pentru ca dintr-o dată, aproape de final să mă trezesc cu încă un narator – Kat, o decizie bulversantă pentru mine care deja intrasem în ritmul primului narator.
Apoi am avut aceeași problemă cu care m-am mai confruntat și în cazul altor YA-uri ce propun subiecte delicate: alcool, droguri, sex. A fost prea mult, exagerat voit, fără asumare, fără definirea unei limite sau responsabilități. Modul în care sunt tratate situațiile delicate este, de asemenea, total greșit. Mesajele transmise sunt imprecise, chiar periculoase, par tratate cu neglijență și frivolitate. Abandon, incest, violență domestică, traume, toate aruncate în poveste fără a se încerca o departajare între ce e bine și ce e rău. De altfel, unele dintre ele puteau lipsi fără a compromite povestea.
