Am cumpărat Astronatul din Boemia cu gândul să o fac cadou soțului, dar a venit vara, am plecat pe neașteptate în vacanță, nu aveam pregătit niciun roman să iau cu mine, așa că am pus această carte în bagaj.
Editura TREI nu se dezminte, m-am bucurat că am ales să citesc acest volum. Prezentarea de pe copertă este succintă și redă esența O odisee interglactică despre iubire, ambiție și descoperirea propriei identiăți.
Cu Jakub Prochazka facem cunoștință încă de la începutul romanului, dar îl descoperim încetul cu încetul, cu fiecare pagină parcursă. Cartea urmează mai multe planuri, pe de o parte povestea călătoriei spațiale, pe de altă parte incursiunile în mintea umană.
Mai presus de toate, aș zice că din carte răzbate dragostea de viață, lupta eroului pentru supraviețuire.
Este o carte SF, se vorbește de explorări galactice și extratereștrii, dar este mai mult decât atât. Dramele nu se petrec cu precădere în exterior ca în cărțile de acțiune, ci în interior, fiind mai mult o călătorie de transformare personală.
L-am însoțit pe astronaut în curtea bunicilor, am aflat drama cauzată de moartea părinților și urmările faptelor acestora asupra lui. I-am cunoscut prietenii și m-am întristat când a fost șicanat, am fost alături de el când s-a îndrăgostit și am suferit când relația lui s-a deteriorat. Pe parcurs i-am cunoscut colegii și obiceiurile, m-am emoționat când i s-a propus să devină primul astronaut al țării. Am resimțit avantajele celebrității când a plecat în spațiu și inconvenientele pe care le-a presupus călătoria la capătul lumii. Autorul prezintă din diverse unghiuri complexitatea unei căsnicii, viziunile diferite ale partenerilor asupra acelorași evenimente.
Pe parcursul cărții am urmărit cum se sondează praful stelar dar și mintea eroului. În singurătatea rachetei spațiale Jakub își aduce aminte de viața lui pe pământ, de copilărie, și astfel am aflat despre obiceiurile și modul de trai în Cehia de prin anii `90. Autorul evocă orașul Praga ori de câte ori are ocazia, se inspiră din adevărul istoric al Revoluției de Catifea și construiește o poveste cu un tonus aparte. Amintește despre ororile comunismului, vorbește despre modificările provocate de schimbarea regimului politic, dar și despre neajunsurile noii orânduiri.
Cartea a avut un sfârșit simplu, diferit de așteptările mele, la final am rămas cu un sentiment de nostalgie. Povestea autorului nu se suprapune peste cea a eroului, Jaroslav Kalfar nu a fost orfan precum Jakub Prochazka, ci a emigrat în Statele Unite împreună cu familia și a ajuns să fie premiat în anul 2017 pentru talentul literar.




