În cartea ”Zilele lui Savelie” de Grigori Slujitel, povestea motanului
Savelie (totuși, acest nume, pe care i l-a dat mama sa, nu va fi singurul) alternează cu povești din perspectiva personajelor umane. Și, în general, viața pisicii este atât de strâns legată de viața umană încât uneori rămâi confuz, ale cui gânduri le citești acum – a pisicii sau a omului?
Această carte nu este despre pisici. Și nu e despre oameni. Și nici măcar despre viața oamenilor prin ochii pisicilor.
Sună chiar atât de banal încât nu ar merita să scrii o poveste despre asta – să nu mai vorbim de o lucrare mai mare. Și această carte nu este despre viață, deși după primele capitole este tentant să o caracterizezi astfel.
Într-adevăr, întreaga carte, personajul principal, pisica Savelie, plutește prin viață, nu încearcă să meargă împotriva curentului, o observă și aproape până la sfârșit nu exercită nicio influență activă asupra a ceea ce se întâmplă. La fel ca majoritatea dintre noi.
Fără excepție, toate deciziile pe care le ia el sunt, de fapt, nici măcar decizii – sunt fuga de situația actuală. Poate că acest lucru are propriul său patos, mai ales dacă susținem că orice încercare de a te împotrivi soartei este condamnată.
Și nu mi se pare deloc că această carte este despre dragoste. Există dragoste aici și este frumoasă, dar este totuși, doar una dintre circumstanțele tranzitorii ale vieții. Poate chiar și cea mai importantă dintre toate aceste circumstanțe, dar nimic mai mult.
Această carte ar putea fi despre faptul că viața reală începe numai după moarte – adică dincolo de granițele fricii noastre veșnice. S-ar putea, dar în mod clar nu este vorba despre asta.
La urma urmei, gândiți-vă la asta: cum am simți tu și cu mine viața, realizându-i finitudinea absolută? Conștienți fiind de imposibilitatea de a o continua nici la nivel biologic (prin copii), nici la nivel mistic – prin trecerea în cealaltă viață? Dacă mai departe este doar somnul cel de veci?
Nu vom ști niciodată cum este lumea interioară a pisicii. Autorul a prezentat lumea pisicii într-un mod neobișnuit de interesant și original. Cu toate acestea, filosofia cărții se intersectează și cu lumea oamenilor care își trăiesc viața lângă pisici.
Alte recenzii de la Grigori Slujitel:
