Din când în când mai simți nevoia să vizionezi și un film de acțiune cu un tip capabil de orice și căruia toate-i ies, nu? Dacă sunteți de acord cu afirmația asta, o să înțelegeți și de ce mi-a plăcut Fugarul, care, by the way, a fost ecranizată cu Arnold în rol principal. Mai „hasta la vista” de atât nu știu ce ați putea cere…Dar, recunosc, că nu e singurul motiv pentru care mi-a plăcut și că a atârnat mai greu numele scriitorului.
Fugarul este a patra carte publicată de King sub pseudonimul Richard Bachman, desconspirat spre disperarea și frustrarea lui destul de repede. N-au fost decât vreo 5 cărți publicate sub acest pseudonim înainte ca acoperirea să-i fie spulberată de presă.
Fugarul este o carte de acțiune, dar nu numai. Este o nuvelă, scurtă, violentă și furioasă. Capitolele, 101 la număr, constituie o numărătoare inversă, care va atinge punctul culminant și terminus în momentul când totul va…exploda. King ridică probleme și întrebări existențiale la fileu…Cât valorează viața copilului tău? Ce ai face pentru siguranța lui? Cât ai risca? Ce ai da la schimb? Până unde ai merge? Către ce se îndreaptă omenirea?
Cartea ne poartă într-o lume postapocaliptică, este o distopie scrisă acum 40 de ani și este plasată chiar în prezentul nostru cotidian, sau undeva foarte aproape…2025…când totul este năruit, omenirea luptă cu mizeria, sărăcia, bolile și lipsurile, o mare parte din ea cel puțin. Este probabil viziunea sumbră a lui King asupra viitorului, asupra direcției în care se îndreaptă omenirea.
Există o stratificare socială evidentă: cei care au și cei care mor de foame. Dar nevoia de distracție se regăsește la ambele extreme. Jocurile satisfac nevoia unora de adrenalină și nevoia altora de a evada din mizeria cotidiană. Rețeaua Jocurilor este coordonată de guvern și implică mult sânge și tot atâta moarte.
O arenă televizată în care „gladiatorii”, cei disperați, pentru care viața nu mai contează oricum dacă nu câștigă, sunt vânați ca animalele. Doar că această arenă nu este îngrădită de ziduri sau garduri, concurentul primește un avans de 12 ore și este incriminat ca pericol public. Nu fuge doar de „Vânători”, ci de orice locuitor al Americii, care în schimbul celei mai mici informații despre fugar este recompensat. Cei mai periculoși pentru jucători sunt chiar cei din rândurile cărora vin, cei fără bani și disperați. Jocurile foamei sau Gladiatorul, nu contează cum vă imaginați chestia asta, întrebarea este aceeași:
Are you not entertained??!!!
Richards luptă pentru bani de medicamente și hrană. Fiica lui de 1 și 9 luni are nevoie de ele ca să supraviețuiască și să învingă boala. Din cauza spiritului său critic care nu susține regimul totalitar, nu mai este angajat nici ca zilier și nu mai poate accepta ca soția sa să-și vândă trupul pentru bani. Este hotărât să meargă până la capăt. Premiul cel mare sau nimic. Dar șansele pe care le primește nu sunt cinstite și iadul în care este aruncat îi trezește demonii. Nu e bine să testezi limitele unui om…nu ale unui om disperat care a riscat deja totul și nu mai are nimic de pierdut. Nu mă credeți? Citiți, atunci!
Alte recenzii de la Richard Bachman:
