Fane vampiri pe aici? Sau admiratoare ale lui Edward Cullen? Atunci această carte e pentru voi. 🤍
Dacă lectura acestei cărți a durat în jur de opt sau nouă ore, nu pot spune același lucru despre procesul de scriere a recenziei. Nu m-au părăsit ideile, știu ce vreau să împărtășesc cu voi, însă am rămas puțin dezamăgită de faptul că există așa multe păreri negative despre ea. Poate nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor pe care le-au avut cititorii de la ea, însă e judecată mult prea aspru. Ca orice altă adolescentă, am fost puțin obsedată de faimosul vampir Edward Cullen. Am citit seria Amurg de nenumărate ori, iar de ecranizări nici nu mai zic. Le-am și uitat numărul. În trecut ocupau un loc fruntaș în topul cărților mele preferate cu vampiri, iar în prezent, situația nu s-a schimbat. Totuși… există o mică problemă. Nu sunt de acord cu afirmația că Ardoare e doar o altă copie a seriei lui Stephenie Meyer. Tracy Wolff a venit cu ceva diferit, mai bun chiar.
O să trec peste partea în care vă fac o scurtă prezentare a evenimentelor deoarece consider că sinopsisul cărții vă oferă suficiente detalii. Practic, nu îmi doresc să repet unele lucruri și, de aceea, prefer să mă axez pe motivele care m-au convins să îi acord acestei cărți cinci ⭐ pe goodreads — punctaj pe care l-a meritat din plin.
În primul rând, am adorat faptul că toate capitolele cărții sunt scurte și fiecare are câte un titlu, mai mult sau mai puțin haios. Sincer, în felul acesta, nu prea ai timp să te plictisești, iar paginile parcă se dau singure. Acum ești la începutul capitolului, acum ești la finalul acestuia.
Apoi, faptul că întâlnim o eroină puternică. O fi Grace puțin prostuță în prima parte a cărții, dar evoluează într-un mod frumos și pot jura că în viitoarele volume va continua să ne surprindă mai mult. Dacă am pomenit de personajul feminin, trebuie să discutăm puțin și despre vampirașul nostru sexy. Doamne, deci Jaxon Verga e altceva. Deși la un moment dat, îl simpatizam și pe adversarul său, el a rămas preferatul meu. Chiar și după ce am citit capitolele din perspectiva lui și am aflat la ce complot a luat parte. Oh, și să nu uit de chimia dintre Jaxon și Grace. A fost ceva nou, mai mult la nivel emoțional.
Pe lângă vampiri, întâlnim și dragoni ce iubesc bezelele, plus multe alte ființe supranaturale pe care o să le descoperiți pe parcursul cărții. Până atunci, veți fi la fel de în ceață ca și Grace. Un alt aspect care m-a cucerit la această carte sunt elementele de mister. Autoarea a știut cum să le plaseze la locul potrivit astfel încât să îți țină cititorii captivi în universul pe care l-a creat. De asemenea, romanul e plin de numeroase glume proaste. Însă surpriză… chiar te fac să râzi.
Singurul lucru care mi-a displăcut total a fost desfășurarea mult, dar mult prea lentă a evenimentelor din primele două sute și ceva de pagini. La fiecare pas pe care îl făcea, Grace dădea peste un ditamai indiciu despre ce se întâmplă cu adevărat în jurul ei, dar nu se prindea. La acest capitol, Bella a fost mai isteață puțin. S-a prins mai repede că Edward e vampir. 😅 Trecând peste, această amorțeală a acțiunii a fost oarecum compesată de scenele dintre Jaxon și Grace. Au fost prea drăguțe. 🥺🤍
Uh, gata. Am ajuns și la finalul acestei recenzii. După cum am afirmat și mai sus, dacă iubiți cărțile cu vampiri, în special, cele în care aceștia se îndrăgostesc de un om, sunteți invitatele mele la Academia Katmere. Eu deja cred că mă voi aventura în lectura volumui doi.
Alte recenzii de la Tracy Wolff:
