Am văzut peste tot la recomandări de carte propoziția următoare: „Seria Crave este pentru fanii Twilight„!! Eu nu sunt foarte de acord cu această afirmație, pentru că sunt cărți total diferite. Doar pentru faptul că avem un element comun – vampirul, acest lucru nu înseamnă că se adresează aceleiași audiențe. Poate sunt eu pricinoasă și încerc să delimitez seriile între ele, dar nu cred că trebuie să extindem recomandarea doar celor care au citit Twilight sau iubesc personajele ce sunt vampiri. Think outside the box și recomandați această serie și celor care nu iubesc vampirii, astfel încât să le puteți da șansa de a-i descoperi în toată splendoarea lor.
Am citit până acum două volume din seria „Crave”, „Ardoare” și „Furie„, cele traduse la Editura Corint și ca un fan Twilight, vă pot spune că sunt diferite. Cel puțin așa le-am perceput eu, pentru că așa gândesc – în loc să găsesc elemente cu care se aseamănă, caut elemente care le individualizează și le dau unicitatea în stil și în personaje.
Începem această recenzie cu o confesiune sinceră: mi-a plăcut mai mult „Furie” decât „Ardoare”, poate pentru că eram deja obișnuită cu stilul lui Tracy Wolff și am intrat mult mai repede în poveste.
Totul pare că s-a oprit în loc – mai ales viața lui Grace. Tânăra a revenit la Academia Katmere, dar este bântuită de frânturi ale unor zile pe care nu-și amintește să le fi trăit, așa că se străduiește din răsputeri să înțeleagă cine sau ce este cu adevărat.
Chiar când începe să se simtă din nou în siguranță, Grace descoperă că temutul Hudson, fratele vampirului Jaxon, s-a întors și este dornic de răzbunare. Instalat confortabil în mintea fetei, Hudson pretinde că este posesorul unor secrete tulburătoare și amenință să destrame relația dintre Grace și Jaxon pentru totdeauna. Totuși, dușmani mult mai periculoși așteaptă în umbră, gata să atace.
Vă pot spune încă de pe acum că dinamica acestei cărți este total diferită și am resimțit drama din plin, o dramă care mi-a plăcut, care mi s-a părut catchy și care m-a îndemnat să citesc mai departe. Să nu vă sperie dimensiunea cărții, se citește extrem de repede și nu o să realizați când a trecut timpul. Având în vedere că „Furie” începe cu un fel de cliffhanger pentru cartea trecută, avem deja premisa stabilită și știm ce anume căutăm, atât în acțiune cât și în personaje.
Îmi plac la nebunie capitolele scurte și titlurile amuzante, mi se par foarte originale și sincer, nu am mai văzut de mult cărți pe acest tipar. Nu cred că am citit în ultimul an cărți cu capitole denunite, un plus pe care l-am punctat cu drag. Spre deosebire de primul volum, am simțit că am primit mai mult decât am oferit. Am primit în sfârșit câteva răspunsuri și am putut să înțeleg mai bine lumea creată de Tracy Wolff, pentru că m-a pierdut destul de mult la unele aspecte pe care nu le-am putut asimila bine din prima. În plus, a intrat mai mult în aspecte de familie, de trecut, de prietenie, de fantasy și multe dintre ele au făcut acel click pe care mi-l doream cu disperare încă de la început. Probabil pentru așa o lume fantasy, ai nevoie de puțină pregătire.
În continuare am probleme cu Grace, personajul feminin pentru că am impresia că dorește să fie un anumit tip de personaj și nu duce treaba până la capăt. Am încercat de multe ori să îi găsesc o scuză dar după ce întră în tot felul de întâmplări, mă văd mereu dând ochii peste cap. Încă nu știu cum să o privesc și probabil așa o voi ține câteva cărți bune, dacă nu voi vedea îmbunătățiri în evoluția ei. La capitolul personaj masculin, aici s-a produs o mică ruptură în interiorul meu și cauza acesteia se numește Hudson. Nu am uitat de Jaxon dar nici nu pot spune că am fost foarte atentă (oooops?). Aici sigur autoarea a vrut să îl introducă pe Jacob Black sau pe Daemon Salvatore into the picture. Probabil a consider că Hudson este perfect pentru această treabă, având o personalitate aparte. Tracy Wolff a mai adăugat puțină sare pe rană cu o problemă de familie, și voila – avem conflictul maxim care stă să explodeze. NU îmi dau seama ce vrea să facă cu această dinamică pe viitor, dar îmi place în ce direcție merge și aruncă puțin gaz pe foc intr-o situație deja inflamată și destul de delicată.
Una peste altă, vă recomand „Furie”, fie că iubiți vampirii fie că vă doriți să îi descoperiți. Încercați să vedeți ce elemente noi aduce Tracy în poveste și iubiți orice lucru nou gășiți. Este un exercițiu de imaginație frumos, care m-a făcut să analizez cartea și mai critic, dar să mă relaxez foarte mult citind-o. Enjoy!!
Alte recenzii de la Tracy Wolff:
