Am să încep această recenzie cu câteva scuze de rigoare. De ce? În primul rând, pentru că am abandonat scrisul în ultimul timp și mă simt exact ca o mamă care și-a uitat copilul într-un supermarket. Cu toate acestea, cred că merit să fiu înțeleasă și să mi se ofere o a doua șansă. Dar oare oricine o merită?
Cam așa e și cu romanul „În cel mai întunecat colț” semnat de Elizabeth Haynes și tradus de Ana Săndulescu pentru Editura Herg Benet. Oh, demult nu am stat eu cu sufletul la gură în timpul unei lecturi. pentru cei care adoră literatura de suspans, detectivele de calitate sau thriller-urile bune, acest volum este un „must-read” (da, nu-mi place acest calificativ, dar este mai mult decât potrivit în acest context).
Puteți desigur să-mi criticați gusturile, dar voi continua să recomand intens acest volum, mai ales pentru că dezbate câteva teme prioritare și extrem de actuale în prezent.
Piatra de temelie este evident violența domestică. Apropo, în acest sens, țin să menționez că romanul nu încearcă să disimuleze doar un potențial scenariu, ci dezvăluie pe deplin evoluția unei relații toxice. Cathy Bailey cade jertfă unor circumstanțe nefaste și cunoaște un bărbat care pe cât de frumos este, pe atât de periculos își manifestă dragostea. Avem în față un veritabil cameleon, un bărbat care se transformă din cel mai grijuliu și iubitor cavaler într-un adevărat maniac obsesiv pentru care dimensiunea iubirii semnifică doar violență și supunere.
A doua temă, care se reliefează în timpul lecturii, este obsesia. Și nu doar cea a răufăcătorului, ci și a victimei. Raportul dintre cei doi începe să cadă pradă obsesiilor comune. Unul este obsesiv compulsiv să nu-și piardă dominația, pe când celălalt se teme de o singurătate mai mult decât sănătăoasă. Iar tandemul lor devine un butoi cu explozibil.
Toată lectura mi s-a părut un montaigne russe în care personajele evadează și se scufundă. Cad și se ridică. Mici victorii, dar și mici pierderi. În linii mari, romanul este o lecție despre cum nu trebuie să arate o relație amoroasă. Despre cum un bărbat nu trebuie să acționeze cu o femeie, dar și cum aceasta din urmă trebuie să se protejeze de repercusiunile unei relații care pare șubredă de la bun început.
Ah da, eu aș dărui această carte fetelor tinere care cred că tot ce zboară se mînâncă. Celor care consideră că verificatul telefonului, apelurile de control sau închiderea în casă sunt manifestări de iubire. Le-aș oferi-o mamelor de fete, care ar înțelege că o adolescentă sau chiar femeie matură care se distanțează de dragul unui partener, nu e neapărat un simptom de relație sănătoasă. Și da, aș dărui această carte bărbaților care cred că puterea fizică este parte inerentă din interacțiunea cu femeile.
Romanul „În cel mai întunecat colț” a intrat cu pași fermi și siguri în topul celor mai bune cărți pe care le-am devorat în acest an. Sper că Herg Benet va continua să traducă și celelalte cărți ale autoarei Elizabeth Haynes. Eu păstrez un raft liber pentru cărțile acestei edituri dragi inimii mele.
Lecturi frumoase să aveți!
Alte recenzii de la Elizabeth Haynes:
