Louise Fein și-a scris cartea sa de debut fiind inspirată de soarta tatălui său, un evreu care a fugit în Marea Britanie înainte de a se începe ce-a de-a două mare deflagrație mondială. Folosind puterea peniței și a imaginației care a cunoscut file din istorie inedite, acesta începe să ne povestească despre Hetty, fiica unui ofițer nazist din SS. În anii 20 ea este salvată de la înec de către prietenul fratelui său, Wlater, un evreu. Hetty crește împreună cu cei doi, crește și se dezvoltă împreună cu un regim care i-a amploare.
Toată această teamă, informatorii, faptul că nimeni nu mai are încredere în prieteni. Nu mai e niciun fel de libertate. Libertatea de a vorbi, de a gândi, de a simți. Vrea să controleze totul. Insulă „masele”, negându-le capacitatea intelectuală. Nu vede decât o cale: să strivească, să forțeze, să dividă, să dicteze. Și voi, femeile? O, le celebrează pe femei. Vorbește despre rolul vostru crucial în Reichul de o mie de ani și, cu toate astea, nu puteți avea decât rolul de mamă și gospodină. Nu vi se permite să fiți altceva. Cu siguranță, nu se așteaptă nimeni să vă folosiți creierul. E de preferat să nu aveți deloc.
Copila nu înțelege la început, de ce Walter este împotriva lui Hitler, de ce îl consideră un monstru, doar fuhrerul vrea să salveze Germania și națiunea sa, ea se roagă lui Adolf de parcă acesta era un Dumnezeu, se contrazice cu cei care nu văd lucrurile așa cum ele se propagă acasă, la masă, de către părinții săi. Moartea fratelui său începe să îi ridice ochelarii de pe nas, să își pună întrebări, să-l creadă pe Walter, să gândească de sine stătător.
Eu am recunoscut de mii de ori că-mi plac mult de tot cărțile care au o linie puternic tangențială cu istoria, ele sunt cele mai educative, iar autorii depun un efort pentru a face cercetări minuțioase cu privire la acele evenimente din trecut. Iar Lenoșenia Noastră Prea-iluminată, să aibă oportunitatea să o afle în câteva ore, coerent transpuse. De asemenea, mai recunosc că titlurile care au o directă legătură cu al doilea război mondial, fără multă analiză vor ajunge pe lista mea. Ceea ce s-a și întâmplat cu opera scrisă de Louise Fein, ocupându-ți de drept, locul lângă celelalte cărți din biblioteca mea.
„Datoria noastră e să îl servim pe Führer, Germania şi pe viitori noştri bărbați. Băieții învață să guverneze și să fie lideri, iar noi trebuie să fim ascultătoare. Mereu ni se solicită câte ceva. Nu e timp să ne urmăm propria cărare. Și nu am cum să nu simt că ființa mea e pur şi simplu strivitā.”
Ușoară și profundă în același timp, istoria lui Hetty ne permite să creștem alături de ea, să nu o judecăm pentru alegerile sale, deoarece raportându-ne la situația în care aceasta se afla, nu prea avea cum să fie altfel, obediența nazistă era culmea fericirii pentru orice copil german care creștea în sânul unei societăți mândre de cursul său istoric. Ea a vrut să fie parte din sistem, din idee, acea idee pe care o respira zilnic, peste tot, în magazin, la școală, omniprezența umbrei lui Hitler se face resimțită datorită autoarei. Stein nu încarcă scriitura sa, te ține de mână să-ți arate exact ceea ce trebuie să vezi, să simți exact ce trebuie să simți, pentru a vedea imaginea per ansamblu.
Felul în care arată cineva e înşelător, sângele şi mediul nu mint niciodată.
Mie mi-a plăcut însăși ideea de a vedea lucrurile altfel, dinăuntru societății naziste, mai ales din cea în care prezența masculină din viața eroinei, întruchipată de tatăl ei, este dedicată regimului, iar a doua, dragostea vieții sale este opusul ei, dușmanul nr.1. M-am lăsat purtată de paginile scrise de autoare, i-a reușit încă din primele, și m-a ținut captivă până la sfârșit. Cartea este un bildungsroman atipic, lasă imaginația să muncească un pic, și asta dă un aer de prospețime în tot imperiul putred creat de unul dintre cele mai odioase regimuri din lume.
Doar prin cruzime se poate câştiga. Orice altceva va duce la înfrângere. Şi un astfel de eşec e de neimaginat.
O carte frumoasă care face propagandă faptului că este minunat să gândești cu propriul cap, să nu-ți fie frică, să răspunzi pentru propriile greșeli și prejudecăți, și să nu uiți de dragoste, ea mișcă munții din loc.
Oamenii văd ce vor. Cu toţii avem de ales. Absolut fiecare dintre noi. Alegem cum ne purtăm unii cu alţii.
Alte recenzii de la Louise Fein:
