Prezentarea acțiunii:
Povestea acestei cărți începe cu Winnie Foster, o fetiță de 10 ani care locuiește cu familia ei dintotdeauna în Treegap. Familia ei deține pădurea de acolo și, în același timp izvorul.
Într-o zi, după o discuție cu broscoiul ei, Winnie decide să fugă de acasă. Atunci când intră în pădure, ea întâlnește lângă izvor un băiat. Când Winnie vede că băiatul bea apă din izvor, acesteia i se face sete și îi spune că vrea să bea și ea. Jesse împreună cu fratele și mama lor încep să îi explice lui Winnie de ce nu trebuie să bea apa.
Șocul lui Winnie vine atunci când află că Jesse are o sută de ani. Deși pare doar un adolescent, acesta e nemuritor, rămas pe vecie blocat la vârsta de șaptesprezece ani. Când fratele lui împreună cu mama lor apar lângă ei, aceștia se bucură foarte mult că au întâlnit-o în sfârșit pe Winnie. În ciuda protestelor ei, aceștia o iau acasă cu ei pe fetiță.
Se pare că familia Tuck era o familie nemuritoare, iar aceștia vor să îi dezvăluie lui Winnie adevărul despre nemurirea lor. Însă pe drum, în timp ce îi destăinuie secretul lor, ei nu observă că un bărbat îi urmărește și aude tot ce vorbesc.
Familia Tuck îi explică lui Winnie că ea este singurul om căruia i-au spus secretul lor. Winnie înțelege că nu au răpit-o și în scurt timp, devin prietenii ei.
Dar omul care i-a urmărit apare și este pe cale să le distrugă secretul. Secretul nemuririi este pus în pericol. Ce s-ar întâmpla dacă toți ar deveni nemuritori, fără să se gândească la consecințe? Oare ce se va întâmpla cu Winnie și cu prietenii ei, odată ce bărbatul va destinui totul?
Opinia mea despre cartea lui Natalie Babbitt:
Știam că această carte este pentru copii, dar uneori mai avem nevoie și de așa ceva în viața noastră. Așa că am început să citesc povestea familiei Tuck și a unei fetițe de zece ani. Deși eram sigură că o carte de o sută șaptezeci de pagini nu are cum să fie cine știe ce, am rămas plăcut surprinsă.
Povestea m-a prins încă de la început și mă simțeam ca atunci când eram mică și descopeream poveștile scrise de Frații Grimm. Tuck pentru totdeauna ar fi fost cartea perfectă pe care aș fi iubit-o când eram mai mică. Chiar și acum, la douăzeci de ani, am fost prinsă si fermecată de acțiunea ei.
Mă tot întrebam cum se va sfârși totul și citeam pagină cu pagină, lăsând magia poveștii să mă uimească. Finalul a fost impresionant și a făcut ca inima să mi se strângă în piept. Acest lucru a făcut evident faptul că povestea scrisă de Natalie este magic de frumoasă.
De la Micul Prinț încoace, am înțeles că există multe cărți de copii care au darul de a sensibiliza și adulții. De aceea, recomand povestea familiei Tuck, mai ales copilașilor care tocmai descoperă univerul magic al cărților! Winnie și prietenii ei vă vor fermeca și vă vor prinde în povestea lor până la ultima pagină!
