Din punctul meu de vedere romanul ” Amendamentul Dawson” este una dintre cele mai bune apariții editoriale ale anului 2017, cu care editura Crux Publishing își răsfață cititorii.
Romanul poate fi perceput de către cititori ca un semnal de alarmă, dar și ca un manifest. Ciprian Mitoceanu, pornind de la semnalele actuale ale tendințelor unei societăți hulpave, aflată într-o continuă expansiune care, nu de puține ori, sfidează logica și bunul simț, croșetează povestea apocaliptică a omului care asuprește oameni și ideologii sub temeiul absolut halucinant al unor amendamente în care vox populi lipsește cu desăvârșire.
Cu un ușor iz de filosofie germană, de sorginte idealistă, care a făcut din teoria supraomului o matriță de fabricat dictatori, autorul concepe o lume a unei civilizații americane în care omul este încastrat, ba chiar anatemizat, cu ajutorul împărțiri pe categorii și subcategorii, în funcție de cât de util sau nu îi este societății, dar mai ales categoriei supraoamenilor.
Propagandistica, care îți crește intensitatea agresivității și ștreangul prizonieratului odată cu fiecare clipă de spaimă și teamă, îndobitocirea ca inefabilă armă, dar mai ales manipularea servită ca medicament pentru înjugarea rasei umane, sunt cele trei nuanțe ale povestiri care impregnează alertul ritm, o notă aparte, din care rezultă o palpitantă acțiune, cu eroi și caractere pătrunzătoare, cu înșiruiri de fapte și întâmplări, printre care se strecoară finele înțepături pe care Ciprian Mitoceanu le aplică cu măiestrie nepăsării crase a societății actuale de la clasa conducătoare până la cei care se lasă conduși.
Deși acțiunea romanului se petrece într-o perioadă îndepărtată din punct de vedere cronologic, în care roboții sunt avansați și tehnologia devine din ce în ce mai uluitoare, totuși ea se poate întâmpla în orice moment, iar oamenii, cu siguranță că vor fi luați prin surprindere, așa cum se întâmplă întotdeauna, căci oamenii sunt un amestec de infatuare, spaimă și decadență.
Lectură plăcută!





