Simt că am citit atât de mult despre clanul Bridgerton încât pot face parte liniștită din familia lor. Este adevărat, sunt și mulți la număr și autoarea Julia Quinn și-a dorit cu entuziasm ca fiecare membru să aibă parte de o poveste de dragoste. Ce-i drept, fiecare merită să își găsească jumătatea și fericirea, așa că am avut răbdare, am lăsat timpul să treacă și am stat cuminte la poveste, pentru că toți au avut ceva frumos să ne spună.
Dacă vă vine a crede, am ajuns la volumul 8 – „În drum spre altar. Povestea lui Gregory” și mi se pare incredibil pe ce timeline luuuung s-a dus autoarea. Am pornit de la Daphne și acum suntem la Gregory, cel mai mic dintre frații Bridgerton, un membru pe care pot spune cu rușine că nu l-am remarcat foarte mult în cărțile trecute, fiind prea mic pentru a participa la acțiune într-un mod sesizabil. Dar știți acea vorba cu cei din urmă și cei dintâi? Așa și cu micuțul Gregory, care acum a crescut și caută și el dragostea, având exemplul fraților săi mai mari. Este îndreptățit să caute acest lucru, pentru că în societatea lor, dragostea însemna stabilitate dar însemna și liniște. Dacă nu erai însurat, erai considerat ciudat de către societate și judecat, așa că Gregory și-a dorit din suflet să fie fericit și să iubească în adevăratul sens al cuvântului, nu doar de ochii lumii. Căsătoriile de conveniență o să domine destul de mult în această carte și vă spun imediat de ce.
Gregory pune ochii pe o fată și Lucy dorește să îl ajute să o cucerească și să se însoare cu ea. Însăăăăă, lucrurile se schimbă atunci când fratele lui Lucy fuge cu aleasa lui Gregory, lăsându-l cu ochii în soare. Trist, nu-i așa? Lucy însă are și ea mulți demoni de luptat, pentru că unchiul ei dorește la rândul lui să o căsătorească cu cineva și ea din păcate, nu se opune foarte mult, pentru că ea consideră că este datoria ei față de familie să fie de acord. Aici m-a enervat enorm pentru că nu am de acord cu ea, îmi venea să întru în carte să îi dau două palme să o trezesc. Prea înrădăcinată în tradițiile epocii și prea „spălată pe creier” pentru gusturile mele. Pe partea cealaltă, Gregory parcă trăiește un basm. Spunând mereu cât de frumos este să găsești dragostea adevărată și să o ai alături pentru eternitate. Sincer, parcă și pe el îmi venea să îl bat, pentru că nu părea ancorat în realitatea, însă având în vedere că el doar asta văzuse la frații lui, ce putea face decât să viseze și el la rândul lui?
Anyways, „În drum spre altar. Povestea lui Gregory” nu este o opera de artă, însă este o carte care reflectă preocupările oamenilor din perioada Regency – familie, iubire și de ce nu, bani. Aici nu discutăm mult despre alte împliniri, decât the big 3. Trist, ne-trist, asta era realitatea și mulți oameni o trăiau intens. Mi-a plăcut seria, însă din păcate Gregory nu se numără printre favoriții mei, fiind prea aerian și boem pentru gusturile mele. Eu rămân totuși la părerea mea de la început – Benedict is the one și vă invit să citiți seria, fiind extrem de liniștitoare și relaxanta, perfectă pentru un weekend de lenevire.
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Cartepedia
Alte recenzii de la Julia Quinn:
