Ce ar putea fi mai indicat în această perioadă magică decât o lectură despre Crăciun? Crăciun pentru frați este o poveste despre lupta dintre bine și rău, despre importanța speranței și a credinței când toate luminile din jur se sting. Urmărim povestea a doi frați orfani, adoptați de un unchi care, din păcate, nu prea își dă interesul. Soția acestuia este axată doar pe propriul copil și diferențele pe care le face între el și cei doi orfani sunt teribile. Comportamentul ei este violent, vulgar și inuman. Lunița și Bogdănel se chinuie să supraviețuiască într-o cămară, o dependință a casei, fără încălzire și cu mâncare mai mult primită de pomană de la străini decât de la propria familie în timp ce aceștia duc o viață îmbelșugată și fără griji.
Vărul lor sfințește vorba: așchia nu sare departe de trunchi și copiază întocmai atitudinea mamei.
Lunița este mai mare decât Bogdănel și se vede nevoită să-și asume rolul de mamă și să meargă la cerșit pentru a asigura măcar pâinea copilului care este bolnăvior. Condițiile în care trăiesc le pun sănătatea în pericol, dar fetița are o inimă caldă și bună și nu se abate de la învățăturile pe care bunica i le-a dat înainte să plece pe steaua ei. Deși este provocată constant de Alinuț, BoboGras cum l-a poreclit pe vărul nesuferit, Lunița nu ripostează nici măcar când acesta îi fură bănuții primiți de la străini și bomboanele.
Fata nu mai are părinți, nici bunici, știe că aceștia nu se mai întorc, singura ei speranță, în prag de Sărbători, e că Moșul nu-i va uita și va veni să-i ajute. Vrea doar să-și salveze frățiorul și să-l știe în siguranță.
Povestea merge pe două planuri paralele și urmărește două familii: familia Dăruit, unde locuiesc cei doi frățiori orfani, și familia Aragon, în care Marius, tatăl, nu mai crede în magia Crăciunului. După o experiență tragică din copilărie, Marius este convins că această sărbătoare a devenit comercială și fiecare își urmărește propriul interes. Nu mai este vorba de sentimente și trăiri ci despre bani și îmbogățire. Dar cele două fete ale sale și soția au altă concepție. Ele cred în puterea lui Moș Crăciun, cred în a dărui și a primi, cred în oameni, în inocență și în bunătate. Și cred și în tatăl lor iar acest lucru o să fie primul pas în schimbarea pe care o va experimenta Marius. Familia Aragon i-a cunoscut pe Lunița și Bogdănel și le-au promis să revină și să nu-i uite, dar Marius este reticent în a sădi speranțe deșarte în inimile altora pentru că a cunoscut el însuși dezamăgirea.
Ce reprezintă Crăciunul pentru noi? E doar un motiv de sărbătoare sau încă păstrăm semnificația străveche despre puterea binelui și ajutorul oferit fără alte așteptări decât zâmbetul celuilalt?
Cei doi frați au fost loviți de tragedie de prea multe ori și mult prea devreme. Zâmbetul le-a fost furat și înlocuit cu lacrimi și tristețe. Crăciunul este despre inimi pline, despre empatie și bunătate, despre ajutor și dragoste necondiționată. Și toate aceste lucruri ar trebui să rămână în noi și înainte și după Crăciun.
Lunița și Alinuț sunt construiți în antiteză, unul este bun și inocent, celălalt răsfățat și egoist. Lunița este curajoasă, dar nevoile și lipsurile o copleșesc și a obosit să suporte toate răutățile lui BoboGras.
Cartea are și o parte fantastică în care suntem teleportați în lumea lui Moș Crăciun, populată de micile lui ajutoare: zânițe, spiriduși, reni și elfi. Toți, de la cel mai mare până la cel mai mic, se află în plină muncă de convingere și în conflict direct cu Moșul Gheară. Moșul Gheară nu mai crede în omenire, răutatea și cruzimea acesteia îi pare fără leac, tendința oamenilor este să distrugă și și-au pierdut credința, și de aceea este convins că este timpul ca omenirea să dispară. Dar Moș Crăciun nu vrea să renunțe. El știe că există și oameni răi, dar la fel de bine știe că copiii sunt inocenți și sufletiști și merită o șansă. Dulcica și Amărica, Liniuță și Cometă și mulți alții stau de partea Moșului Bun și îl susțin în conflictul pe care acesta îl are cu fratele său rău care are, la rândul lui, ajutoarele sale, ființe supranaturale și înspăimântătoare care mizează pe slăbiciunea sufletului uman.
Împletind mitul cu religia, fantasticul cu realitatea, autorul conturează o poveste în care eroii trebuie să-și dovedească întâi lor că dețin puterea și controlul și abia apoi să ofere ajutor și altora. Încercarea lor constă în a-și dovedi bunătatea și a refuza să facă rău chiar și atunci când sunt provocați și sătuli de nedreptate. Este o poveste despre aripi frânte, despre speranță, despre inocență și despre dreptul fiecăruia de a-și trăi copilăria fericit.
Alte recenzii de la Al Konda:
