Ultimul tren din viața lui Lev Nikolaevici Tolstoi, precum și parcursul ultimelor sale zile de viață, au fost descrise de Pavel Basinski în volumul său biografic „Lev Tolstoi – Fuga din rai”. Fuga lui Tolstoi din „raiul” de la Iasnaia Poliana nu poate fi înțeleasă fără a parcurge o analiză pertinentă a ultimei jumătăți din viața scriitorului rus, marcată de concretizarea concepției sale despre lume, Dumnezeu și chiar căsătorie, precum și de relațiile tot mai tensionate cu Sofia Andreevna Tolstaia, soția lui.
Mai mult decât a fi o cronică de familie burgheză, „Fuga din rai” înregistrează momentele de cotitură psihologică ale lui Tolstoi, precum și chestiunile sociale și existențiale notate de marele scriitor ca fiind capitale pentru eliberarea de sub jugul unei orânduiri naționale opresive. Cititorul devine un părtaș activ la forța de creație și la puterea afectivă și cognitivă a lui Tolstoi, grație însemnărilor interpolate în această biografie, extrase din numeroasele jurnale ale lui Tolstoi, pe care le-a ținut până la sfârșitul vieții.
Citind cartea, cei interesați se pot familiariza cu momentele cheie din viața zbuciumată a contelui, atât cea pasională, instinctuală, cât și cea familială sau cea intelectuală, unde forța sa de creație se unduiește, urcă și coboară în funcție de aprecierea sa critică, uneori mai blândă, alteori pesimistă sau descurajată.
Cartea nu va pierde din vedere nici legătura fundamentală a contelui cu poporul, cu țăranul rus muncitor, în care acesta vede o sursă de exploatare, exercitată de clasele înstărite. Nu își cruță în notele de jurnal nici măcar proprii copii, care se lăsaseră seduși de mecanismul nedrept al acelei lumi, aflată în plină ascensiune culturală, artistică și științifică.
Oamenii din jurul lui Tolstoi prind de asemenea viață într-un mod la fel de dinamic. Pentru a face lumină în jurul neplăcerilor de la conac legate de intenția neclintită a contelui de a renunța definitiv la avere, la proprietate, precum și la drepturile sale de autor, Pavel Basinski nu putea pierde din vedere rolul principal pe care l-au jucat Sofia Andreevna, contesa de la Iasnaia Poliana și Vladimir Certkov, ucenicul devotat, păstrătorul și îngrijitorul manuscriselor lui Tolstoi. Disfuncționalitatea relațiilor dintre cei doi îl va prinde de cele mai multe ori pe Tolstoi la mijloc, obligându-l să lezeze când sentimentele soției sale (și aceasta se întâmplă de cele mai multe ori), când pe ale lui Certkov. Acesta din urmă, prin insistență și adesea lipsă de diplomație, va reuși să obțină de la mentorul său aprobările de care avea nevoie, pentru a menține nepieritoare moștenirea literară tolstoiană.
Intrigile țesute în jurul tipăririi și traducerii operelor lui Tolstoi, conflictele din interiorul numeroasei familii de la Iasnaia Poliana, lupta îndârjită a Sofiei Andreevna pentru păstrarea drepturilor de autor ale soțului ei de până la 1881, legăturile lui Tolstoi cu Biserica pravoslavnică și cu țarul – toate acestea reprezintă temele fundamentale prin care prinde viață monumentala biografie a lui Pavel Basinski.
Ochiul biografului înregistrează variațiile de ton aflate aproape mereu în contrast din viața marelui scriitor rus: accentele tragice din viața de familie (moartea timpurie a câtorva dintre copiii lui Tolstoi, sănătatea de multe ori șubredă a scriitorului, crizele de isterie și nevroza patologică a Sofiei Andreevna și, nu în ultimul rând, fuga premeditată a bătrânului Tolstoi, în vârstă de 82 de ani) sunt îmblânzite de apariția tonului dulceag și comic sesizat de Pavel Basinski (amenințările dintre soți, urmate de împăcări sau de momente de dor și duioșie, încercările lui Tolstoi de a-și ține ascunse de ochii vigilenți ai soției jurnalele secrete, gelozia dintre soți etc).
Recomand această carte tuturor celor care doresc să și-l facă mai apropiat pe Tolstoi, înțelegând totodată împlinirea unui destin tragic, potrivit numai pentru o minte de geniu, aflată la cea mai înaltă treaptă de la întâlnirea cu profunzimea spiritului.




