Cât de scump se plătește câteodată o greșeală. O clipă de frivolitate îți poate schimba radical viața. O decizie superficială și tot ce ai construit, tot ce ai demonstrat este spulberat, o clipă de iresponsabilitate și imaginea pe care o aveai în ochii celorlați se întoarce cu susul în jos, iar tu ești pierdut definitiv și te trezești expulzat din locul care până atunci a fost acasă, fără drept de apel.
Mi-a plăcut faptul că povestea este bazată pe un caz real, de care nu știam și nu auzisem până să citesc cartea, dar i-a lipsit ceva. Poate implicarea afectivă a scriitoarei. Mi s-a părut un pic detașată de poveste, parcă nu a știut să pună punctul pe emoții. Nu a găsit modul în care să transmită tragedia astfel încât să te simți implicat, să-ți provoace sentimente de frustrare, de neputință, de revoltă, de milă.
În luna ianuarie a anului 1888, în zona Marilor Câmpii din centrul Statelor Unite, într-o zi în care primăvara părea că a câștigat lupta, Baba Iarnă mai are o ultimă replică, una cruntă care va revendica multe vieți omenești, în special copii, și va modifica și influența parcursul altora pentru totdeauna.
Pentru emigranții europeni, încântați și atrași aici de propaganda autorităților americane, care încercau prin orice mijloace să populeze zonele din care indienii fuseseră izgoniți, promisiunea laptelui și a mierii se dovedește a fi o mare minciună; preria nu este un loc foarte primitor, nici foarte roditor și pentru a supraviețui lupta este cruntă. Marea lor majoritate regretă decizia luată de a-și părăsi locul natal și a se muta într-o țară străină care le-a înșelat încrederea de la primul contact.
Pornind de la evenimente reale petrecute în Nebraska și Dakota, autoarea construiește două personaje imaginare, două surori adolescente care lucrează în domeniul educației și modul în care fiecare a înfruntat, în propriul stil, ziua în care viscolul și furtuna de zăpadă au lovit zona. Este o carte despre curaj și pasivitate, despre decizii greșite și decizii norocoase, despre asumare și iresponsabilitate, este despre repercusiunile propriilor acțiuni și cât de ușor un singur pas îți poate influența viața, pozitiv sau negativ.
În acea zi fatidică, neașteptat de caldă pentru luna ianuarie, furtuna a măturat regiunea, izbucnind pe neașteptate, din senin, nelăsând părinților timpul necesar pentru a-și recupera copiii din școli. Surprinși de furtună în haine subțiri pe drumul de întoarcere spre casă, mulți dintre copii n-au avut nicio șansă în fața vijeliei. Sute de oameni au fost uciși de furtună, dar pentru a menține propaganda despre Țara Făgăduinței, numărul victimelor dat publicității a fost falsificat, iar indienii morți din Marea Rezervație Sioux nici măcar nu au fost luați în calcul. Cele două surori, surprinse de furtună în timpul orelor de curs, acționează diferit iar urmările sunt diametral opuse. În timp ce una ajunge pe prima pagină a ziarelor și este ridicată la rang de eroină, cealaltă pierde aprecierea celorlalți, inclusiv a propriilor părinți, atrage oprobiul public și își vede visele spulberate pentru totdeauna.
Cele două surori Olsen sunt emigrate din Norvegia, venite în State de mici copile. Sunt inteligente, spirituale, ambițioase, au firi diferite și din cauza șanselor inexistente de a se realiza se văd nevoite să se angajeze ca învățătoare pentru a suplimenta veniturile familiei. Deciziile pe care le iau fiecare în ziua viscolului le vor schimba tot restul vieții. Pe lângă povestea celor două surori, urmărim și tragedia lui Annette, o fetiță abandonată de mamă, prinsă de furtună pe drumul spre casă și salvată în ultimul moment de la moarte. Trauma ei este atât fizică cât și psihică, dar fata pare a fi o supraviețuitoare. Va găsi ea calea de a-și reveni și de a merge mai departe?
Mi-a plăcut modul în care este descrisă perioada furtunii, foarte apăsătoare, tensionată, induce perfect sentimente de groază și de confuzie. Imaginile sunt violente și înfricoșătoare. Autoarea reușește să insereze în poveste și altă problemă delicată mușamalizată de guvernul american: tensiunile dintre autorități și indieni și situația grotescă a indienilor, închiși în rezervații, deposedați de pământ pe nedrept, marginalizați, discriminați, exterminați.
O poveste tulburătoare, care captează atenția, o poveste despre curaj și empatie umană, dar și despre greșeli, plata acestora și regrete. Dar care, după părerea mea, ar fi putut ieși mult mai bine și mi-aș fi dorit mai mult implicare din partea autoarei.
Alte recenzii de la Melanie Benjamin:
