Bună cartea, cititori, oriunde v-aţi afla!
” Când stelele se întunecă ” de Paula McLain este călătoria detectivului Anna Louise Hart, care consideră că nu prea a avut de ales în ceea ce priveşte alegerea meseriei ei din prezent. O călătorie fizică spre Mendocino- oraşul în care şi-a petrecut copilăria solidă alături de singurii părinţi adoptivi care au ştiut să îi ofere acest lucru – dar şi una spirituală – spre sine – plină de căutari şi zbucium. Pleacă la drum fugind de o drama a familiei – îi moare un copil – de care se învinovăţeşte şi îşi impune salvarea unor fete dispărute misterios de acasa în toiul nopţii.
Doar trei?
Cele trei fete dispărute – Cameron Curtis, Polly Klaas, Shannon Russo ( doar ultima va fi găsită ) fac parte dintr-o statistică ingrijorătoare la aflarea căreia orice părinte devine îngrijorat. Aceste trei direcţii de căutare se împletesc cu informaţii despre mediul de viaţă al Annei, de la începuturi – de copil orfan, purtat prin familii până ajunge la Hap, tatăl adoptiv care pune bazele supravieţuirii ei psihologice – dar şi cu informaţii despre familiile celor trei fete. Ca un puzzle, obţinem piesă după piesă, dar încet şi neavând siguranţa ultimei piese de final. Suntem în faţa unor statistici şi ajungem să ne întrebăm dacă nu, cumva, în timp ce noi citim aceste pagini, undeva, dispare un copil care nu va fi poate, găsit niciodată.
Dramele pe care le trăim
Drama părinţilor şi a celor implicaţi – în unele dispariţii, Anna reuşeşte să mobilizeze o armată întreagă de voluntari: cunoscuţi, necunoscuţi, presă – creează în sufletul cititorului o încărcatură ce se îngreunează cu fiecare pagină, cu fiecare minut care trece şi fetele rămân dispărute. Conştientizăm drama adolescentului care se consideră neînţeles, cu singura posibilitate de evadare, fuga de acasă. Trăim drama părintelui care se consideră vinovat că nu a văzut, că nu a ştiut, că va face totul mai bine, altfel, dacă i se va mai da o şansă. Înţelegem traumele unor personaje, care nerezolvate, ajung să dea naştere la tragedii în jurul lor. Empatizăm, pe rând, cu fiecare şi ne rugăm ca atunci ” când stelele se întunecă” toţi copiii să doarmă în patul lor cald, de acasă.
Alte recenzii de la Paula McLain:
