Un thriller psihologic ce are în prim plan copii abandonați sau orfani și trauma pe care o generează abandonul, dar și riscurile la care sunt expuși copiii ajunși în alte familii.
Nu sunt la prima întâlnire cu autoarea. Am citit Soția din Paris și mi s-a părut încântătoare deoarece pune accent pe psihicul personajelor și pe trăirile lor interioare. Ceea ce se întâmplă și în Când stelele se întunecă.
Anna Hart este o detectivă specializată în cazuri privind dispariții de persoane. Este o femeie cu multe traume și cu un trecut încărcat de pierderi ce se suprapun tragediilor petrecute recent. Viața ei a fost un carusel al durerii, abandonul trăit în copilărie o urmărește până devine ea însăși mamă și are urmări devastatoare pentru echilibrul ei mintal.
În timp ce evenimentele din prezent se desfășoară, trecutul Annei ne este dezvăluit bucată cu bucată, pentru ca abia în ultimele capitole să aflăm ultima tragedie trăită de aceasta, tragedie care pare că i-a spulberat total echilibrul deja precar. Anna s-a agățat de cariera ei și de rezolvarea cazurilor cu disperarea unui înecat. Dar vina o copleșește și apariția unui nou caz este pretextul perfect pentru a evada și a lăsa totul în urmă. Măcar pentru o perioadă.
Se reîntoarce în orășelul în care a trăit până la 18 ani, unde pentru o perioadă și-a găsit liniștea și a primit înțelegere și tandrețe de la ultima familie care o adoptase. Dar, încercând să dezlege dispariția unei adolescente adoptate, trecutul o prinde din urmă și amintirile amenință să o îngenuncheze.
Autoare pune pe tapet modul în care abandonul afectează psihicul copilului. Momentul în care viața le este întoarsă pe dos, când datorită suferinței nu-și mai găsesc locul în lume și simt că nu mai aparțin nimănui. Speriați, însingurați, confuzi, nesiguri, căutând puțină iubire, pot deveni victime sigure ale unor prădători care profită de cicatricile lor pentru a-i atrage și a le provoca și mai multă durere. Dar, la fel de ușor, se pot transforma ei înșiși în agresori.
Cartea vorbește despre traumatizări, abuzuri, manipulări, neglijențe, constrângeri, violență asupra unor copii deja dezorientați și pierduți. Rușinea și disperarea îi împing pe acești copii în brațele agresorilor, psihopați care așteaptă doar momentul perfect pentru a lovi. Și în momentul în care conștientizează noua trădare, își îngroapă sentimentele în tăcere, își impun o amnezie forțată care închisă în interiorul lor clocotește ca o oala sub presiune ce amenință să dea pe afară în orice moment.
Există, de asemenea, riscul ca în momentul în care amintirile ies la suprafață, mulți să nu facă față realității. Vulnerabilitățile lor se adâncesc, iar confuzia vine ca un șoc electric. Trauma abandonului nu poate fi vindecată ca prin miracol, copiii au nevoie de putere interioară, dar aceasta nu este suficientă fără ajutorul și sprijinul adulților de lângă ei. Faptul că au fost părăsiți îi lasă incompleți, cu o gaură în suflet care se face vinovată de lipsa de încredere, de greutatea de a se atașa de alți oameni, de nevoia de izolare, de retragere și de confuzia privind propria identitate.
Este o carte cu un ritm bine dozat care menține misterul și suspansul până la final. Personal, cred că o continuare ar fi binevenită.
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Cartepedia