” Șarpele cu pene” este un mixaj de misticism, catolicism și o romanțată de evadare din chingile normalității unei Europe mult prea îmbătrânite.
Bineînțeles că actul scriitoricesc al lui D.H. Lawrence, cu fraze aparent simple și totuși tăioase, cu amănunțitul stil descriptivism, atât de exact încât le introduce, volens nolens, în peisaj, este prezent și în romanul ” Șarpele cu pene” ca o decisivă amprentare, în cazul de față, a unei lupte dintre cultura europeană și cea nord-americană.
Încercarea scriitorului englez de a pune în balanță misticismul vechii civilizații sud-americane cu catolicismul irlandez, naște în sufletul lui Kate Lesley, personajul principal al cărții, o luptă între glasul rădăcinilor și acuta necesitate a dezbărării de anumite prejudecăți, tabuuri și încătușări. Astfel că, după îndelungi monologale dezbateri lăuntrice, Kate acceptă contopirea și cotropirea existenței sale de către misticismul sud-american și, odată cu acestea, cu o întreagă cultură vastă a unor incitante obiceiuri ritualice care îi oferă senzația de escaladare și profundă devenire, ca o interioare modelare în care gustul desăvârșitei împliniri îmbină raționalul și senzorialul într-un ghem de trăiri învelite în mantia unei intense conjugări.
D.H. Lawrence critică astfel închistările frustrante ale catolicismului care încă trăiește între gratiile hulpavei colivii, transformând romanul ” Șarpele cu pene” într-o frescă a anilor 20, care încă mai viermuia haotic și distopic în căutarea unei indestructibile modelări, încercând o pălmuire a chenarelor infatuării și a sobrietății unei religii care nu mai era capabilă să țină pasul cu firescul mers al societății aflate într-un indubitabil avânt, atât din punct de vedere economic cât și cultural.







