Nu, nu, nu…nu plecați la drum cu speranțe „mitologice”, nu visați să întâlniți fatala femeie păianjen…e inutil. Pentru că nu-i nicio femeie în această carte, cel puțin nu una care să conteze…
Prietenie, obsesie, fixație, nevoie…abandon, predare necondiționată, saturație, experiment, testare a încrederii…
Fatala femeie păianjen reîncarnată, abuzată, schingiuită, încercată, scârbită, sătulă, dar încă deschisă către frumos și împlinire, avidă de viață și împlinire…și cu tolba plină de povești și lecții…povești în culori sau alb-negru și lecții de viață dureroase, dar necesare…
Molina și Valentin împart aceeași celulă într-o închisoare din Buenos Aires din motive diferite. Romanul se întinde pe perioada unei luni din anul 1975 și urmărește conversațiile dintre cei doi prizonieri și relația intimă care se leagă între aceștia. Caracterele celor două personaje sunt foarte diferite. Amândoi suferă din dragoste: Molina este îndrăgostit de un bărbat heterosexual, iar Valentin și-a părăsit iubita pentru cauză. În timp ce Molina este închis ca urmare a unei acuzații de corupere de minori, Valentin este deținut politic, implicat într-o tentativă de răsturnare a actualului guvern. Mare parte din conversațiile lor sunt de fapt povestiri ale lui Molina a diverse scenarii de film pe care le-a urmărit în trecut. Aceste povestiri constituie pentru ambele personaje o formă de evadare din ambientul mizer și violent în care sunt obligați să trăiască. Interacțiunea dintre cei doi are urmări profunde pentru ambele personaje. Molina are un comportament profund feminin și egocentric și o mentalitate foarte naivă în ciuda înclinațiilor sale sexuale. În ciuda apropierii de Valentin și a relației intime pe care o are cu acesta, Molina se dovedește a fi un spion al directorului închisorii. În schimbul promisiunii de a fi eliberat condiționat încearcă să obțină diverse informații de la Valentin privind viitoarele mișcări ale grupării de stânga din care acesta face parte.
O mare parte din carte este constituită din note de subsol în care autorul, Puig, încearcă să facă o expunere obiectivă privind psihanaliza sexualității urmărind atât teoria tradițională cât și noile tendințe psihanalitice în homosexualitate și punându-le în balanță cu valorile societății și cu puterea. Este o critică la adresa societăților patriarhale care repudiază și marginalizează homosexualii. Conform lui Puig, dragostea pune lumea în mișcare.
Este ciudat că nu poți fi deloc fără iubire…
spune Valentin. Ambele personaje sunt motivate de iubire: iubirea pentru o femeie sau pentru un bărbat, pasiunea pentru o cauză sau pentru un scenariu de film.
Sărutul femeii-păianjen este o carte-cult, o poveste amplasată într-o Argentină aflată sub o dictatură militară violentă în timpul căreia oamenii se simt tot timpul amenințați și în pericol. Revoluționar sau homosexual, femeie sau bărbat, colaborator sau rebel, fiecare are ceva de pierdut și ceva de protejat. Și toți sunt obligați să se adapteze noii ordini, chiar dacă niciunul nu este tolerat de aceasta, camuflându-și adevăratele convingeri sub masca supunerii și renunțării și luptând să-și păstreze empatia într-un scenariu de groază, într-o lume în care singurul colac de salvare par a fi amintirile și trecutul. Deși interzisă în Argentina până în 1983, a câștigat titlul de cel mai bun roman latino-american al anului la Institutul Latino-American din Italia. V-o recomand pentru plaja ofertantă de perspective…vă invit la film. Nu vă trebuie ochelari 3D sau popcorn, doar toleranță și acceptare…Spor!!!
Alte recenzii de la Manuel Puig:
