Am citit Trilogia Fraseer dintr-o suflare. L-am cunoscut pe Fitz acum câțiva ani, dar atunci m-am oprit la primul volum din lipsă de timp și alte priorități în lista de must-read, probabil. Dar de data asta nu m-am mai oprit. Adevărul e că mi-era și dor de un fantasy bun. Și mi-a plăcut atât de mult încât am citit deja și următoarea trilogie, Omul arămiu, care e la fel de captivantă, urmărește parcursul acelorași personaje și explică multe dintre lucrurile rămase în coadă de pește în această primă trilogie.
Personajul principal al seriei este un bastard, dar nu orice fel de bastard. Ci unul cu sânge regal și cu ceva talente și abilitați ieșite din comun. Este crescut de mamă până la șase ani (perioadă pe care nu și-o amintește, cum nu-și amintește nici măcar figura mamei) și prima amintire pe care o are din copilărie este cea în care un bărbat (bunicul matern, probabil) îl abandonează în brațele străjerului de la porțile unui castel. De aici, viața lui se schimbă radical și el se vede nevoit să se adapteze și să se instruiască pentru a putea să-și slujească regele (bunicul patern).
Castelul din Buckkeep devine casa lui și familia regală Farseer, familia lui. Deși nu este recunoscut oficial, toată lumea știe cine este. Leagă un jurământ cu regele că îl va apăra și îl va servi cu propria viață dacă este nevoie. Nu cere recunoașterea oficială, rămâne un copil ilegitim, dar devine un asasin de temut. Și, de asemenea, omul care învață să suporte durerea. Dar și omul care va trăi toată viața cu vinovăția secretelor față de cei care își pun încrederea în el. Darurile lui magice sunt tainele pe care trebuie să le tină ascunse de ochii dușmanilor, dar și de cei ai prietenilor. Harul și Meșteșugul înspăimântă oamenii obișnuiți și îi pun pe fugă, iar bastardul acesta, deși este un singuratic, își iubește puținii prieteni. Este instruit de Chade, bătrânul asasin al regelui și învățat să pună datoria mai presus decât dragostea. Pentru Chase, intriga este a doua lui natură. Nu-i scapă nimic, așteaptă lămuriri detaliate de la toată lumea, în schimb el e mut ca un mormânt. Bunăstarea țării și siguranța familiei regale sunt mai importante decât orice altceva. Și Fitz își însușește aceste valori și le respectă. Și este nevoit să învețe să-și controleze magia. Ușor de spus, greu de făcut. Oare va reuși Fitz să o stăpânească singur, fără îndrumător? Va reuși să-i descopere toate secretele dacă nu are acces la toate informațiile care I-ar putea clarifica cât de puternică și cuprinzătoare este această magie? Va înțelege singur cu ce se mănâncă?
Cele Șase Ducate sunt prinse în războiul cu Corăbiile Roșii care fac prăpăd în orașele de coastă, dar nu numai, reușind să intre și să prăduiască adânc în interiorul teritoriului. Nimeni nu e în siguranță, orice locuitor poate fi răpit de pirați și trimis înapoi neschimbat fizic, dar total altfel psihic. Magia piraților este necunoscută oamenilor din Ducate și singura modalitate de vindecare a neoamenilor este o moarte rapidă. Se văd nevoiți să-și omoare frații, fiii, tații, surorile și mamele pentru a-și proteja propria viață. Cei care se întorc de pe corăbii nu mai pot fi numiți oameni, și-au pierdut orice urmă de umanitate sau empatie a ceea ce au fost înainte. Știu cine sunt, din ce familie fac parte, dar nu mai au valori morale, sufletul și sentimentele le-au dispărut cu totul. S-au transformat în animale care se omoară pentru o bucățică de pâine.
Dar bineînțeles că pentru a înțelege și savura povestea e important să știi câte ceva despre celesta magie a Meșteșugului și cea animalică a Harului deoarece în jurul lor se învârte toată acțiunea.
Meșteșugul este o magie a minții și este moștenită genetic de cei din neamul Farseer, dar nu numai deoarece a mai apărut și la rude îndepărtate ale acestora. Cel care stăpânește Meșteșugul are puterea de a comunica la distanță cu alți oameni invadându-le mintea. Are de asemenea puterea de a influența gândurile acestora și de a le transmite mesaje, de a-i manipula pentru a-și atinge propriile scopuri, de a vedea prin ochii altora ce se întâmplă într-un alt colț de lume. Dar are și dezavantaje. Folosind Meșteșugul consumi foarte multă energie și totodată acesta poate provoca dependență. Starea de plăcere care crește proporțional cu durata utilizării magiei secătuiește forța minții și a trupului lăsând în urmă un corp sleit de puteri, vlăguit și incapabil.
Harul este considerat de unii dezgustător și pervers. Cei care îl foloseau erau priviți ca perfizi, erau hăituiți, măcelăriți și arși pe rug. Harul era o legătură telepatică puternică dezvoltată între un om și un animal. Cu ajutorul Harului, gândurile omului sunt înțelese de animalul respectiv și invers. Cei dăruiți cu Har simt altfel animalele din jur, dar numai cu un singur animal pot forma o legătură profundă și da dovadă de un devotament mult mai puternic decât cel pe care îl are un animal față de stăpânul său. Este o legătură de frăție între om și animal în care atât omul cât și animalul își promit ajutor și loialitate necondiționate. Este o legătură de suflet în care două ființe devin una. Și este o legătură pe viață.
Atât vă povestesc pentru că zic eu că v-am dat destule motive să plecați la drum. Spor să aveți! Că Aventura v-o asigură Fitz și lupul lui.
Alte recenzii de la Robin Hobb:
