Este evident de la primele pagini ale cărții că autoarea deține un master în studiul operelor lui Shakespeare (obținut de la King’s College London și Shakespeare’s Globe) și este specializată în actorie și punerea în scenă a pieselor de teatru ale acestuia și nu numai. Este obișnuită cu această lume în profunzime, a avut contact cu ea și este o foarte bună cunoscătoare a operei shakespeariene.
După ce ispășește o pedeapsă de zece ani și este eliberat, Oliver rememorează întâmplările care l-au băgat după gratii. Detectivul care l-a arestat și care l-a vizitat constant timp de zece ani din două în două săptămâni, iese la pensie și încă are dubii și nu este convins că a aflat adevărul despre crima pentru care a fost condamnat Oliver.
Povestea se construiește în jurul unui grup de studenți, aflați în an terminal, la un Conservator de artă, specializați în actorie și în interpretarea pieselor de teatru scrise de Shakespeare. Grupul este format din șapte prieteni, temperamente foarte diferite, dintre care unul sfârșește ucis iar ceilalți marcați pe viață.
Autoarea pune accent pe modul în care rolul pe care îl interpretează tinerii actori se răsfrânge și asupra comportamentului din viața de zi cu zi. Școala este una de elită și cei ajunși în ultimul an sunt cei mai buni rămași după o atentă și minuțioasă examinare. Rolurile pe care le primesc li se potrivesc în general ca o mănușă, temperamentul și personalitatea actorului fiind decisive în momentul în care sunt nominalizați de profesorii organizatori. Pe toată durata școlii, deciziile acestora nu i-au luat prin surprindere pe studenți, până când o ultimă piesă este pusă în scenă și distribuția rolurilor creează o stare de haos și nemulțumire în echipă.
Inițial, în ciuda concurenței, grupul este foarte unit și foarte exclusivist. Cei șapte interpreți de teatru sunt foarte concentrați pe piesele de teatru și pe memorarea a cât mai multor versuri, astfel încât unitatea grupului este foarte greu să fie perturbată de elemente din exterior. De fapt, restul lumii, mai ales studenții din anii mai mici, sunt complet ignorați și nedemni de atenție pentru cei șapte. Cei șapte împart o prietenie interesantă ce pare totodată și foarte trainică, până când intervin invidia și ambiția, din acel moment totul ia o direcție periculoasă și riscantă care amenință să se termine foarte urât și violent. Prietenia comună începe să-și arate micile scăpări și păcate, începe să se destrame și se formează micile bisericuțe, nemulțumirile și reproșurile se dezvăluie mai ușor și atmosfera devine tensionată și chiar sufocantă pe alocuri. Pentru ca, în momentul culminant, inevitabilul să se producă. Unul dintre ei este ucis. Dar nu crima este cea mai teribilă întâmplare, ci modul în care ceilalți reacționează, precum și motivele care stau în spatele gesturilor lor. Se dezvoltă o alianță între cei șase rămași în viață, o alianță menită să înșele poliția și să le tăinuiască posibilele motive ce i-ar putea incrima și transforma în suspecți favoriți. Și cine ar putea să joace mai bine această punere în scenă decât niște actori. Bineînțeles că identitatea adevăratului criminal nu este dezvăluită până aproape de final, cu toate acestea fiecare dintre cei șase știe ceva, ascunde ceva sau încearcă să-l acopere pe unul dintre ceilalți pe care îl bănuiește de crimă. O singură persoană însă cunoaște de la început adevărul, criminalul. Iar acesta n-are nicio intenție de a-și mărturisi fapta. Misiunea detectivilor nu este facilă.
Mi-a plăcut felul în care povestea este pusă în scenă, felul pretențios în care comunică grupul de prieteni folosindu-se de citate din operele lui Shakespeare (deși am avut senzația că s-a exagerat puțin cu volumul prea mare de citate), atmosfera erudită din campus din timpul cursurilor total opusă față de viața de noapte haotică, plină de excese, consum de alcool și droguri. Mi-au plăcut personajele, am rezonat cu ele și le-am înțeles nevoile și visurile. Am suferit alături de ele, mi-am dorit și pentru unii și pentru alții dreptul la o a doua șansă și la iertare. M-au enervat discriminările și prejudecățile sexiste. Dar finalul a fost momentul crucial. Deși este un pic confuz și evident deschis te lasă să speri, să speri la un happy-ending. Voi, cei care ați citit cartea, vedeți la fel lucrurile, nu? Știu că în general piesele lui Shakespeare sunt tragedii cu finaluri nefericite, dar cartea asta pare că promite totuși altceva. Hey, la urma urmei vorbim despre niște foști studenți la teatru, dacă nici ăștia nu-s ciudați și excentrici, nimeni nu mai poate fi. O poveste despre rivalitate, ambiție, vină și loialitate foarte frumos construită și gândită. Probabil pentru iubitorii de teatru și pentru cei avizați în operele lui Shakespeare carte va fi mult mai captivantă decât pentru neinițiați, ca mine. Mi-a amintit de Istoria secretă, dar recunosc că Donna Tart a făcut o treabă mult mai bună. Cu toate acestea este un thriller decent și captivant de trei steluțe.
Alte recenzii de la M.L. Rio:
