Cele patruzeci de legi ale iubirii este un roman din 2009 de Elif Shafak. Cartea spune povestea Elei Rubinstein, o femeie de treizeci de ani, care s-a împotmolit în complezență. Ea trăiește fără impuls și pasiune. Narațiunea urmărește evadarea ei puțin probabilă din ceea ce la prima vedere pare a fi un dezastru inevitabil.
Romanul este, de asemenea, dedicat dragostei profunde, frățești dintre dervișul sufi Shams din Tabriz și poetul mistic Rumi. Povestea lui Shams și Rumi vine la Ella printr-o carte, pe care o revizuiește pentru noul ei job de asistent literar; această carte, „Dulce Blasfemie”, este un roman despre viețile a doi mistici și despre prieteni, familiile și inamicii pe care îi adună. Pe măsură ce Ella citește „Dulce Blasfemie”, ea devine din ce în ce mai conștientă de lipsa iubirii din viața ei în comparație cu dragostea pe care o trăiesc personajele din carte. Ella tinde să se relaționeze cu lumea din jurul ei prin relațiile ei și prin rolul dublu de mamă și soție. Răsfoind paginile din carte, Ella devine nemulțumită de căsnicia ei impasibilă cu David, și este inspirată de dragostea despre care povestește autorul, Aziz.
Textul din „Dulce Blasfemie” începe cu dervișul Sufi Shams din Tabriz, văzându-și propria moarte și găsindu-și trupul în mâinile unui maestru pe care știe că trebuie să-l viziteze. După zeci de ani de rătăcire, Shams își dă seama că este destinat să se conecteze cu acest maestru pentru a învăța de la el și a explora împreună idei noi despre islam și iubire.
După câteva luni de așteptare, Shams călătorește la Konya și îl întâlnește pe Rumi, un celebru savant islamic la ale cărui predici sunt asistate de mase. Împreună, Shams și Rumi își duc învățăturile către o turmă uneori receptivă, dar adesea ostilă, care nu înțeleg nici Shams, nici învățăturile sufiților – oamenii de știință consideră că sufii sunt o prostie și opera lui Satana. Shams este adesea amenințat de membrii familiei lui Rumi, în special de fiul cel mic al lui Rumi, Aladdin, a cărui gelozie se transformă în cele din urmă în ură.
În timp ce citește „Sweet Blasphemy”, Ella începe să studieze autorul și în cele din urmă îi trimite o scrisoare, prezentându-se și povestind puțin despre viața ei. În curând, Aziz și Ella trimit e-mailuri de mai multe ori pe zi și scântei se aprind între ei când flirtul lor începe să semene cu sentimentele romantice. Ella este fascinată de deschiderea lui Aziz către iubire și viața în prezent și începe să-și imagineze cum ar fi să-l cunoști.
În „Sweet Blasphemy”, în ciuda mesajului pozitiv pe care îl răspândește Shams, personalitatea sa conflictuală și atitudinea posesivă față de Rumi continuă să-l enerveze pe Aladdin, iar Aladdin și prietenii săi elaborează un plan pentru a-l ucide pe Shams. În cele din urmă, Aladdin nu ține seama de avertismentele lui Shams că moartea lui îl va distruge pe Rumi, iar Shams piere; la scurt timp după, Rumi găsește cadavrul lui Shams în fântână. Aceste evenimente îl inspiră pe Rumi la poezie, cuvintele curgând din el după pierderea tovarășului său.
Între timp, Ella experimentează dragoste și pierdere. După ce i-a spus soțului ei că vrea să-l cunoască pe Aziz, Ella călătorește la Boston pentru a face acest lucru. La sfârșitul întâlnirii, Ella îi spune lui Aziz că vrea să se întoarcă cu el în Olanda; apoi Aziz relatează că are ultimul stadiu de cancer și nu mai are de trăit mai mult de 16 luni. Se despart pentru cateva zile; apoi într-o seară, după ce pregătește cina pentru familia ei, Ella își face bagajele și pleacă să fie cu Aziz.
De-a lungul anului, Aziz și Ella explorează lumea înainte de a se îndrepta către Konya, unde se desfășoară cartea lui Aziz. Când moare de cancer, Ella îi organizează înmormântarea și apoi decide să trăiască așa cum a trăit Aziz – complet în momentul prezent și își face planuri să se mute în Olanda pentru a vedea unde o duce viața.
Alte recenzii de la Elif Shafak:
