”Cele trei fiice ale Evei” este prima carte pe care o citesc de la scriitoarea de origine turcă Elif Shafak. M-au atras la ea coperta, recomandările altor cititori, dar și sinopsisul.
Cu toate acestea, nu am priceput sau nu am avut starea necesară să aprofundez și să mă gândesc exact la frământările protagonistelor în ceea ce privește religia și Dumnezeu. Părțile acestea am dorit să le dau pe repede înainte deoarece nu m-a încântat stilul prin care le-a prezentat autoarea.
La fel, nu prea mi-a plăcut nici finalul. Nici cel din povestea din trecut, din tinerețe și studenție a celor 3 fete. Nici cel din prezent, care deși se întretaie cu cel din trecut și explică unele lucruri, se termină brusc și deschis, lăsând la voia întâmplării personajele, poveștile și mai ales gândurile lor pentru mai departe.
Hai să vă zic totuși despre ce e volumul ”Cele trei fiice ale Evei”, ce are un titlu minunat de altfel și ispititor
Apoi, voi încerca să vă spun și ce mi-a plăcut la romanul de ficțiune îmbinată cu realitate, roman pe care nu l-am citit în puține zile.
E prima mea întâlnire cu autoarea, după cum spuneam, și nu știu dacă a fost cartea cea mai potrivită cu care să încep să-i descopăr scriitura. Nici nu știu dacă acest volum ajunge cât de cât la popularitatea celorlalte cărți ale ei – ”Cele patruzeci de legi ale iubirii” sau ”Bastarda Istanbulului”.
Cert e că nu mi-a displăcut 100% povestea și îmi doresc să o descopăr pe Elif în continuare și prin alte scrieri.
Narațiunea începe în prezent, când Peri, o turcoaică frumoasă, cu copii și soț, este în drum spre un eveniment social unde este așteptată. Dar plictisul se întrerupe atunci când geanta îi este furată din mașină și femeia se ia după un cerșetor pentru a o recupera.
Este cât pe ce să fie violată și ucisă, dar totul începe să capete sens pentru ea atunci când dă peste o fotografie veche în care sunt surprinse 3 tinere și un bărbat. Acolo sunt ele, fostele prietene din universitate, Credincioasa Mona, Păcătoasa Shirin și Nehotărâta de ea – Peri. Alături de excentricul Azur, profesorul lor de la un curs ce a avut un mare impact asupra fiecăreia dintre ele.
De la acest punct începem să primim flasbackuri despre trecutul ei și al celorlalte tinere
Împreună cu asta aflăm și despre obsesia pentru profesor și povestea care a avut loc la Oxford cu mulți ani în urmă. Poveste pe care nici în prezent nu a fost uitată de Peri și pentru care are încă remușcări.
De aici narațiunea se împarte între prezent și trecut, și începe să se contureze o personalitate și o poveste de viață a unei femei inteligente, de societate, care înainte a fost o studentă strălucită, dar și o mare sceptică în ceea ce privește religia, credința și Dumnezeu. Și urmărim istoria ce s-a întâmplat demult aflând și că tot ce s-a produs, s-a produs și pe fondul atacurilor teroriste de la 11 septembrie 2001.
În plus, pe lângă veșnicele și urâtele certuri purtate de iranianca atee Shirin și devotata religioasă egipteanca Mona, care o bulversează mai tare pe Peri în loc să o o câștige de o parte sau de cealaltă, aflăm despre cursul neortodox susținut de profesorul Azur la universitate.
Acest curs este dezbătut, admirat și condamnat în aceeași măsură de studenți și de alți profesori
Iar în final se ajunge la un scandal de proporții care nu încheie doar cariera bărbatului, ci și începutul promițător la Oxford al lui Peri.
Mi-au plăcut la cartea asta descrierile atât de vii ale locurilor, atât în ceea ce privește Istanbulul, bogăția și mizeria locului, cât și frumusețea pitorească și cu patină a Oxfordului, universătății de top, dar și a împrejurimilor.
Nu mi-au plăcut dezbaterile prea încâlcite despre Dumnezeu și religie, putere, politică și spiritualitate. Cu toate acestea am admirat obiectivitatea autoarei, ce reiese tocmai prin creionarea unor personaje atât de diferite și cu păreri diametral opuse, care totuși se completează foarte bine.
Nu mi-a plăcut că unele lucruri au fost pur și simplu lăsate în aer și nu au fost deloc explicate, nici legat de trecut(scandalul iscat în jurul lui Azur și internarea bruscă a lui Peri la spital, fără să pară că cele două au legătură sau sunt cauză-efect), și nici legat de prezent(Peri se ascunde, apoi în ultimele rânduri decide să iasă la iveală fix înainte de a apărea poliția, că să ce, să-și ispășească pedeapsa, să facă pe justițiara?)
Multe dintre întrebările mele au rămas fără răspuns și dacă asta e palpitant la unele romane, aici nu a făcut decât să mă frustreze.
