La 13 ani, Eleanor de Aquitania se trezește orfană și moștenitoare a unei averi imense la care regele Franței poftește. Este un lucru periculos ca regele Franței, Ludovic cel Gras să pună ochii pe tine.
Convinsă că asasinarea tatălui său a fost ordonată de la curtea regală franceză, Eleanor primește, în ciuda urii și rivalității existente între cele două familii de secole, să se căsătorească cu fiul regelui (cealaltă opțiune ar fi fost regele însuși ăi era o opțiune de evitat), timidul și retrasul Ludovic care imediat după nuntă devine Ludovic al VII-lea, odată cu moartea (sau mai bine zis, asasinarea tatălui său). Asasinarea regelui poartă aceeași semnătură cu asasinarea ducelui de Aquitania. Este o răzbunare? Oare a fost mâna clanului din Aquitania?
Eleanor nu știe cine i-a ucis tatăl, dar este determinată să afle prin orice mijloace și, cu siguranță, are destule la dispoziție. Averea ei imensă, pungile cu bani împărțite cu generozitate au darul de a deschide uși și de a dezlega limbi. Dar acestea nu sunt singurele ei atuuri. Deoarece tânăra moștenitoare a Aquitaniei, în ciuda vârstei fragede, este o fină observatoare a psihicului uman și un strateg. Educația pe care a primit-o a fost făcută pentru a putea să se descurce într-o poziție de putere în mijlocul unei aristocrații în care doar bărbații au drepturi. Eleanor este inițiată în jocul tronurilor de bunică și tată, de unchi și veri, dar cel mai bine i-a fost explicat cât de perfid și periculos este acest joc de dușmanii ei cei mai de seamă, de Capețieni, la o vârstă foarte fragedă și în cel mai violent mod.
Violată la 11 ani de doi dintre verii regelui, Eleanor își urzește răzbunarea de ani. Căsătoria cu Ludovic este calea care îi va asigura acest lucru. Ceea ce nu prevede și află abia după căsătorie este că tânărul rege este un om cumsecade, binevoitor, generos, amabil, blând, îngăduitor, blajin, paşnic, agreabil, dezinteresat total de acest joc al tronurilor. Se trezește că începe să-l placă pe acest soț pe care înainte să-l cunoască plănuia să-l ucidă. Apropierea dintre cei doi se înfăptuiește pe nesimțite și din dușmani declarați ajung să lege o căsnicie bazată pe respect, compasiune și înțelegere.
Mutată la curtea franceză, înconjurată de dușmani și pericole, Eleanor începe să-și țeasă plasa de intrigi și să-și atragă aliați, oameni influenți, puternici care o pot susține, care îi pot întări autoritatea, care o pot proteja de cei care o pândesc în întuneric pe la colțuri. Găsește acești aliați uneori chiar acolo unde se așteptă mai puțin. Autoritatea ei crește în ciuda faptului că este blamată de curte pentru că nu i-a dăruit încă un moștenitor regelui. Crește frumos Eleanor, crește puternică și mândră ca oamenii din care se trage și de câte ori este pusă la pământ, se ridică cu și mai multă determinare și ambiție.
Intriga și atmosfera sunt specifice vremurilor, avem parte de incest, crimă, otravă, tortură, abuz, mezalianțe, excomunicări, complot, trădare, răzbunare. Mi-aș fi dorit o detaliere mai amplă a frescei sociale și politice a epocii. Rivalitatea pentru putere este acerbă, ceea ce transformă ficțiunea istorică într-un adevărat thriller în care supraviețuiește cel care are cele mai multe avantaje și se descurcă cel mai bine în plasa de intrigi și urzeli. Eleanor este o supraviețuitoare și face ceea ce a a fost educată de mică să facă. Nu este pudibondă, nici foarte empatică, poziția ce i-a fost hărăzită o obligă să taie în carne vie. Regretele și mustrările de conștiință nu fac parte din viața ei, știe că iadul i-a fost hărăzit odată cu moștenirea. Nu-l poate evita prin urmare își joacă toate cărțile și nu iartă nimic…sau aproape nimic, până la urmă cu toți suntem oameni și fiecare are slăbiciunile lui.
Și nu, nu vreau să renunț la conspirație pentru că nu m-am născut să fiu blândă și să uit nemulțumirile, și nu vreau moartea dușmanilor mei, vreau înfrângerea lor în viață.
Eva Garcia Saenz de Urturi este o scriitoare spaniolă de ficțiune istorică și thriller, iar pentru Aquitania, ultima sa carte finalizată și publicată în perioada pandemiei, a fost răsplătită cu Premiul Planeta.
Alte recenzii de la Eva Garcia Saenz de Urturi:
