Eu sunt Alexandra, Alexandra Ciobanu.
Cel mai greu îmi este să vorbesc despre mine atunci când nu o fac în metafore. Și pentru că în ultima vreme accept toate provocările care mă scot din zona mea de confort, o să mă rezum la câteva cuvinte biografice concrete:
M-am născut în Slobozia, Ialomița, unul dintre cele mai frumoase orășele pe care le-am întâlnit.
Am crescut acolo împreună cu bunicii și străbunicii din partea mamei până la vârsta școlarizării, apoi m-am mutat împreună cu părinții în orașul lui Brâncuși (pe care l-am iubit, admirat și care m-a inspirat dintotdeauna ca și artist), locul de origine al tatălui, unde am locuit până la finalul liceului.
Bucureștiul m-a adoptat și el atunci când am venit la facultate- recunosc că m-a speriat și nu mi-a plăcut deloc ca și prim contact: atât de mare și atât de zgomotos. Am ajuns în timp să îl îndrăgesc, pe măsură ce și eu, și el, am făcut eforturi să ne cunoaștem reciproc.
Am început să lucrez încă din timpul facultății și am fost pe rând: hostess, organizator de evenimente, educatoare, iar din 2011 m-am integrat mediului corporatist și mai exact banking-ului. De ceva timp mă ocup și de comunicarea internă pentru departamentul în care lucrez.
Despre mine aș spune că îmi place să descopăr locuri noi (pe plaiurile mioritice sau în afara lor), să conduc (dar cu viteză moderată), să înot în bazin, în ocean sau în mare, să mă pierd pe cărări (ne)bătătorite de munte, dar și pe străduțele întortocheate ale orașelor istorice sau nu. Ador însă să știu că am unde mă întoarce, în Bucureștiul care mi-a devenit acasă între timp, iar dacă nu mă ocup cu una dintre activitățile de mai sus, sigur sunt la mine în vizuină citind, mai integrând o decorațiune sau făcând curat, în timp ce ascult podcast-uri. Sau uitându-mă la un film pe Netflix. Sau în vreun pub, împreună cu colegii. Sau în mall, la film, cu o prietenă dragă. Sau la o piesă de teatru (cunoscută, sau care așteaptă să fie descoperită). Sau în vizită la bunicii mei adoptivi și vecini, domnul și doamna Zamfirescu. Sau la sală.
De câțiva ani m-am reîntors la pasiunea pentru scris. Am reușit să public o prima carte 'Câteva povești, așa cum mi le amintesc eu.', ce reprezintă materializarea promisiunii făcute cândva mie, celei din oglinda de pe copertă, și celor care au participat la evoluția ei. Va las să o descoperiți. În prezent lucrez la un proiect complet diferit, corespunzând unei alte etape ale vieții mele.
Cărțile se maturizează și ele împreună cu noi. To be continued.
Alexandra C.
