Interviu cu Alexandra C., autoarea cărții ”Câteva povești, așa cum mi le amintesc eu”

B.N.: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască, ne poți spune câteva lucruri despre tine?
Eu sunt Alexandra, Alexandra Ciobanu.

Cel mai greu îmi este să vorbesc despre mine atunci când nu o fac în metafore. Și pentru că în ultima vreme accept toate provocările care mă scot din zona mea de confort, o să mă rezum la câteva cuvinte biografice concrete:
M-am născut în Slobozia, Ialomița, unul dintre cele mai frumoase orășele pe care le-am întâlnit.
Am crescut acolo împreună cu bunicii și străbunicii din partea mamei până la vârsta școlarizării, apoi m-am mutat împreună cu părinții în orașul lui Brâncuși (pe care l-am iubit, admirat și care m-a inspirat dintotdeauna ca și artist), locul de origine al tatălui, unde am locuit până la finalul liceului.

Bucureștiul m-a adoptat și el atunci când am venit la facultate- recunosc că m-a speriat și nu mi-a plăcut deloc ca și prim contact: atât de mare și atât de zgomotos. Am ajuns în timp să îl îndrăgesc, pe măsură ce și eu, și el, am făcut eforturi să ne cunoaștem reciproc.
Am început să lucrez încă din timpul facultății și am fost pe rând: hostess, organizator de evenimente, educatoare, iar din 2011 m-am integrat mediului corporatist și mai exact banking-ului. De ceva timp mă ocup și de comunicarea internă pentru departamentul în care lucrez.

Despre mine aș spune că îmi place să descopăr locuri noi (pe plaiurile mioritice sau în afara lor), să conduc (dar cu viteză moderată), să înot în bazin, în ocean sau în mare, să mă pierd pe cărări (ne)bătătorite de munte, dar și pe străduțele întortocheate ale orașelor istorice sau nu. Ador însă să știu că am unde mă întoarce, în Bucureștiul care mi-a devenit acasă între timp, iar dacă nu mă ocup cu una dintre activitățile de mai sus, sigur sunt la mine în vizuină citind, mai integrând o decorațiune sau făcând curat, în timp ce ascult podcast-uri. Sau uitându-mă la un film pe Netflix. Sau în vreun pub, împreună cu colegii. Sau în mall, la film, cu o prietenă dragă. Sau la o piesă de teatru (cunoscută, sau care așteaptă să fie descoperită). Sau în vizită la bunicii mei adoptivi și vecini, domnul și doamna Zamfirescu. Sau la sală.

De câțiva ani m-am reîntors la pasiunea pentru scris. Am reușit să public o prima carte ‘Câteva povești, așa cum mi le amintesc eu.’, ce reprezintă materializarea promisiunii făcute cândva mie, celei din oglinda de pe copertă, și celor care au participat la evoluția ei. Va las să o descoperiți. În prezent lucrez la un proiect complet diferit, corespunzând unei alte etape ale vieții mele.
Cărțile se maturizează și ele împreună cu noi. To be continued.

B.N.: Ce ne poți spune despre cartea / ultima carte pe care ai scris-o?
”Câteva povești, așa cum mi le amintesc eu.” este o carte « Pentru toți oamenii mari care au fost cândva copii și pentru toți copiii care descoperă că încep să devină oameni mari ». Este o carte despre copilărie și maturizare, despre vise împlinite și vise care încă nu s-au întâmplat, dar care nu se pierd atâta timp cât încă perseverăm și mai credem în ele. Este o carte despre mine cea de ieri, dar și despre mine cea de azi, o carte despre lumea privită prin lentila copilăriei, așa cum am perceput-o eu la un moment dat și despre imaginea acelei lumi care rămâne veșnic întipărită undeva adânc în sufletul nostru, și se mai desfășoară din când în când precum un diafilm, în momentele de aducere aminte sau atunci când ne pierdem busola. Toate amintirile și proiecțiile din carte iau forma poveștilor, care capătă rolul de metafore.

« Poate o să mă întrebi de ce povești? Ți-aș răspunde că mereu mi-au plăcut poveștile. Pentru că poveștile sunt atemporale. Pentru că poveștile vindecă. Pentru că poveștile reprezintă triumful Binelui asupra Răului, triumful dreptății asupra nedreptății, spațiul în care tot ce e imposibil devine posibil și pentru că ele nu se încheie de fapt niciodată, ci se continuă în visele noastre, în șoaptă. Pentru că poveștile sunt magie, poveștile sunt mister, poveștile sunt ca o lampă de noapte care te veghează până ce adormi și după ce ai adormit. Pentru că atunci când suntem mici ele sunt însoțite de multe ori de o îmbrățișare, iar atunci când creștem devin în sine o îmbrățișare. »

B.N.: Ce lucruri te inspiră și te fac mai creativ?
Bunătatea oamenilor, altruismul lor. Acele persoane care reușesc să schimbe poate o suferință adâncă în izvor de inspirație pentru ceilalți. Iertarea lucrurilor aparent de neiertat. Natura care uneori învinge ceea ce părea de neînvins. Și sufletul care uneori învinge natura.

B.N.: Care este genul de carte preferat?
Nu am un anumit gen preferat. Mă pot regăsi în orice tip de carte, dacă are acel ceva cu care rezonez sau acel ceva care reușește să îmi schimbe opiniile. Nu i-am trecut pe short list, insa imi plac mult Gabor Mate, Susan Cain, dar si Moliere, Caragiale si Shakespeare. Însă m-am îndrăgostit de citit, citind Alexandre Dumas (tatăl si fiul).

B.N.: Ai un citat preferat?
Se poate 2?
“Dăruind lumina pe care nu o ai, o vei dobândi și tu.” N. Steinhardt
“Unii spun că în noaptea aceasta, exact la miezul nopţii, se deschid cerurile. Nu prea înţeleg cum s-ar putea deschide, dar aşa se spune: că în noaptea de Sânziene se deschid cerurile. Dar probabil că se deschid numai pentru cei care ştiu cum să le privească…” Noaptea de Sanziene, Mircea Eliade

B.N.: Poate suna clișeic, dar care este cartea ta preferată?
Nu aș putea să mă rezum la o singură carte, dar încerc să las aici un short list al cărților care fie m-au schimbat, fie m-au construit:

B.N.: Câte cărți ai în bibliotecă?
Peste 500, în biblioteca personală. Dar apelez destul de des și la Bookster și la alte forme de împrumut.

B.N.: Știm din statistici că românii citesc puțin. Cine și cum ar putea schimba asta?
Constat cu bucurie că românii au început să citească mai mult în ultimii ani. Să spun drept, nici mie nu mi-a plăcut dintotdeauna la fel de mult să citesc, dar am început să o fac atunci când am descoperit care sunt avantajele : dezvoltarea imaginației, a vocabularului, a creativității, uneori poți chiar evita anumite erori, învățând din experiența altora, te poți regăsi în ipostazele anumitor personaje și anticipa anumite scenarii chiar în viață reală, iar lista poate continua. Desigur, mai sunt și cărțile de dezvoltare personală, cu avantajele lor mai pragmatice. Lectura poate fi însă și un refugiu din cotidian, o modalitate de relaxare. Dar este mai întâi de toate magie.

Cred că voi, Booknation, faceți deja ceva concret în crearea unei comunități incluzive, care să aducă mai aproape de orice tip de cititor, indiferent de interese, cărțile, coborându-le de pe piedestal și aducându-le mai aproape de oameni.

Consider că e greșit să asimilăm cărțile elitelor sau tocilarilor. Există cărți pentru toate gusturile, așa cum există muzică pentru toate gusturile. Și ar trebui să ne bucurăm că suntem diferiți și să învățăm mai multe unii de la ceilalți.

B.N.: Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?
Cititorii îmi pot scrie oricând:

Cărțile pot fi achiziționate în principal de pe Libris, Emag, dar și alte librării online.

B.N.: Câteva cuvinte de final pentru cititorii Booknation.ro?
Indiferent ce vârstă ai, îmi permit să îți dau un singur sfat și să îți fac o singură urare: Continuă să fii sincer, să fii blând, să fii curios, să fii curajos, să fii bun! Și îndrăznește să fii tu, să te cunoști și să te accepți pe tine. Continuă să crezi în povești. Căci în tine stă puterea să îți schimbi și să îți scrii propria poveste.

Și dacă vrei să împărtășeșți cu mine ceva care ți-a plăcut, ceva care te-a intrigat, inspirat, ceva pe care vrei să-l schimbi, ceva care te-a mișcat sau ți-a dat nădejde din cele scrise de mine, poți să îmi scrii!