Binecunoscutul romancier și poet nigerian, reprezentat de vază al post-modernismului african, își răsfață cititorii cu romanul ” Drumul înfometat”, laureat cu premiul Booker Prize în anul 1991, cu scene care combină realul și irealul într-un palpitant cromatism, între oniricul încarcerator și realitatea bulversantă, zugrăvind cadre impresionante cu un puternic impact emoțional.
Realismul lui Ben Okri este contondent și necruțător, primind în fremătătorul său chenar superstițiile și alegoria cu o puternică forță a conjugării și a descriptivismului în care șlefuirea și neșlefuirea fac cu pact mutual din care rezultă intriga șerpuitoare și inoculantă.
Într-un chenar al sărăciei, în aburi de fetidă luptă pentru supraviețuire, când logica piere sub neastâmpărul fireștilor instincte animalice manifestate de orice om în clipele de incontrolabilă disperare, totuși Ben Okri reușește să strecoare neîntinarea unui tânăr lăstar, un imaculat pui de om care prețuiește valorile fundamentale ale societății, respectându-și familia ( chiar și pe tatăl alcoolic).
Plecând de la această premisă, romancierul nigerian face din mitul ” Akibu” ( copilul-spirit), un mixaj de oscilante simțiri și situații, împletind pânze fantasmagorice taman în mijlocul frustrantei realități necruțătoare și precare, în sarabanda morții și renașterii, cu alegeri, regrete, pact și pavări de destine din care se simte parfumul dulce-acrișor al biciuirii introspective și al lumii așezate sub lupa unei altfel de judecăți.
Din punctul meu de vedere este o carte fenomenală, care strecoară în sufletele cititorilor un iz de dizidență și convulsie senzorială, nu din pricina empatizării, ci din cauza realității care mușcă cu lăcomie chiar și-n cel mai infim moment de neatenție.
Lectură plăcută!





