Să mai râdem cu Nea Mărin încă o dată…
Nu cred că există vreun român care să nu fi auzit de Amza Pellea. Iar dacă din anumite motive nu le e cunsocut numele, pe faimosul nea Mărin cu papornița lui celebră și cu prazul…îl știe toată lumea.
L-am iubit pe Amza Pellea și îi știu pe din afară toate scenetele, deci înțelegeți cu ce drag am putut citi această carte. Structurată în mai multe capitole, împărțite după scenetele scrise de acesta, cartea acoperă majoritatea momentelor lui umoristice. Iar dacă vreți să faceți și voi un salt în lumea lui Nea Mărin, găsiți cartea pe Libris!
Însă până la celebrele momente amuzante, am citit nota Oanei Pellea și m-am emoționat teribil de tare. Felul în care a ales să încheie nota mi-a adus lacrimi în ochi, iar apoi am început să citesc totul cu un zâmbet amar în amintirea acestui actor talentat pe care l-a avut România.
Când mă gândesc la scenetele lui Amza Pellea, îmi vine în minte imediat figura inconfundabilă a lui nea Mărin, un personaj care a adus zâmbete pe chipurile multor români, deci înțelegeți de ce am ales în timp ce citeam această carte să pun în paralel pe YouTube și vocea lui, ca să îmi mai amintesc în amănunt cât de mult iubeam să îl urmăresc.
Amza Pellea și scenetele lui nu vor muri niciodată!
Am trecut încă o dată prin peripețiile lui Nea Mărin cu fiecare scenetă care e ca o fereastră deschisă spre un sat oltenesc plin de viață și culoare, unde personajele trăiau și respirau autenticul românesc. Avea Amza o magie aparte. Umorul lui nea Mărin nu era niciodată forțat sau vulgar, ci venea dintr-un loc profund, al unei inteligențe ascuțite și al unei observații fine a naturii umane. Fiecare replică, fiecare gest era studiat și adus pe scenă cu o naturalețe uriașă. Iar textele din manuscrisele sale sunt scrise într-o manieră identică. Faptul că sunt scrise exact așa cum sunt rostite face ca farmecul lor să fie și mai autentic!
Am trăit încă o dată pățaniile cu nepotul Sucă, Sache a lu’ Zăpăcitu, nașu’ Pantelică, Veta și toți ceilalți ce făceau parte din viața olteanului nostru drag. Am simțit că fac un salt în copilărie, când ne strângeam și râdeam privind scenetele alb-negru și nu cred că am cuvinte să exprim cât mă bucur că a apărut Să rîdem cu Nea Mărin și că am citit-o. Așa mi-am amintit și să salvez puținele scenete care se găsesc pe Youtube. Mai ales că nu am putut să nu observ câte au dispărut și sunt greu de găsit.
E de prisos să mai spun că o recomand cu toată inima! Nea Mărin, cu pălăria sa oltenească și zâmbetul lui larg, va rămâne mereu un simbol al autenticii bucurii de a trăi, a teatrului de odinioară și a actorilor care au fost cândva și care merită celebrați din când în când. Măcar ca să le amintim, de acolo unde sunt ei acum, că nu vor fi uitați vreodată. Să râdem cu nea Mărin încă o dată, zic!
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Libris
Alte recenzii de la Amza Pellea:
