Îngeri oameni. Povestea sufletelor pereche de Maria Cristina Cămăraș este acel gen de carte care, sub aparența unei povești ce pare a fi una simplă, reliefează o idee pe care de regulă noi tindem să o ignorăm, aceea a unei conexiuni puternice între realitate și imaginație, între ceea ce gândim și ceea ce simțim, între ceea ce vrem să existe și ceea ce există, între ceea ce vedem și ceea ce nu vedem, între ceea ce știm și ceea ce ne este teamă să aflăm.
În opinia mea, povestea celor doi îngeri se cerea scrisă pentru a aduce lumină asupra celor două lumi diferite care se completează una pe alta, sunt integrate una în alta și niciodată nu vor putea să existe una fără cealaltă.
Iubirea este infinită. Oricât am încerca-o noi să o limităm, apelând la diverse tertipuri doar pentru că ne este teamă că nu îi vom putea face față, ea continuă să existe și să se dezvolte. Iubirea este cea care ne leagă pe noi toți, oriunde ne-am afla. La kilometri distanță, mile sau poate chiar ani lumină. Iubirea este cea care ne reamintește tuturor că ne putem deschide oricând aripile ascunse. Ea este cea care ne ia teama de zbor și de înaltul cerului. Ea este cea care ne eliberează sufletul din strânsoarea fricii.
Maria Cristina Cămăraș ne aduce în prim-plan doi protagoniști cumva neobișnuiți, în speță doi îngeri, care, deși împărtășeau aceeași esență, același gând și aceeași casă, erau totuși foarte diferiți. Pe de o parte îl avem pe Prim, care era liniștit, meticulos, răbdător și înțelept, cu toate că uneori era cam posac. Micul înger, de cealaltă parte, în schimb, era mereu tânăr, foarte curios, neastâmpărat, pus mereu pe șotii și fără prea multă experiență.
O idee creativă a micuțului înger îi va aduce pe cei doi într-o călătorie dincolo de orice și-ar fi putut imagina. O călătorie într-o altă lume, cu alte destine, cu alte emoții și cu multe indicii ce vor alcătui o hartă către o destinație anume.
Ziceam că eram doi oameni, sortiți să fim Suflete Pereche, dar nu știam asta de când ne-am născut, acest fapt abia mai târziu ne va fi făcut cunoscut și ne vom ascunde atât de bine unul de celălalt, în mod special, ca să ne fie cât mai greu să ne găsim. Vom întâmpina greutăți mari dar nu vom renunța niciodată să ne căutăm. Ce părere ai?
Este simplu să ne ascundem, dar mai greu este să ne regăsim. Oare indiciile lăsate vor fi de ajuns pentru ca cei doi să se regăsească sau joaca lor de-a v-ați ascunselea îi va costa tot?
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE www.libris.ro
Alte recenzii de la Maria Cristina Cămăraș:
