Marin Sorescu este recunoscut de publicul larg pentru versurile sale, dar și pentru ideile exprimate în proză. Romanul „Trei dinți din față” este o lucrare marcantă a literaturii române care datează din perioada comunismului.
„Trei dinți din față” de Marin Sorescu este una dintre cărțile care mi-am dorit să o recitesc. Prima dată am citit-o în facultate, mi-a împrumutat-o o colegă. Mi-a lăsat un răgaz de trei săptămâni, dar am terminat-o mult mai repede. Am realizat încă de la primele capitole că nu pot să pătrund întreaga semnificație a poveștii și am ajuns la concluzia că trebuie să o recitesc. La momentul acela cărțile se găseau greu, nu am reușit să o achiziționez imediat. În prezent procurarea cărții nu mai reprezintă o provocare, cartea a fost republicată de mai multe edituri.
Dar, să revin la subiect! Pornind de la trei prieteni Val, Tudor şi Adrian – eroi principali ai acestui roman, poveștile de viață alternează, relațiile de dragoste trec prin suișuri și coborâșuri ca într-un carusel, cartea are un mister aparte care menține suspansul până la final.
Cel mai tare m-a impresionat faptul că într-un roman publicat în perioada comunistă am regăsit zugrăvite secvențe de viață din „epoca de aur”. Apartamente repartizate de la locul de muncă pe criterii netransparente, probleme specifice de la serviciu, promovări discreționare, articole laudative la adresa conducerii și informații denaturate publicate în ziare …. ei bine despre astfel de teme nu mă așteptam să văd scris negru pe alb.
Strada Primăverii era şi ea în demolare. Aici toată lumea o ştia pe madam Hristu (nu madam Hristos, cum înțeleseseră ei greşit din zgomotul stârnit de păcănitul țevii de eşapament).
Nu curgea apa decât o oră pe zi (niciodată nu se știa precis care e ora aia). Tudor îşi amintea că junghiul din spinare şi apa de la plămâni au început să se manifeste printr-o sete teribilă, parcă se deshidrata „de la mână pin’ la gură”, sau invers „de la gură până la mână”, de cum lua cana de la buze s-o pună pe pervazul ferestrei. Se adăpau toți dintr-o putină, pusă pe sală. Băgau mâna şi lua fiecare cu sticla lui. „Aşa fraţilor, spălați-vă şi pe mâini- mai zicea câte unul.
Stilul lui Marin Sorescu, cu ironii fine și subtilități, deși nu este unul facil, dă savoare lecturii. Romantismul, frământările interioare, triunghiul amoros, diferitele fațete ale legăturilor de prietenie, condimentează conținutul acestei scrieri.
După mai bine de două decenii am pus mâna din nou pe acestă carte și am înțeles de ce am fost impresionată la prima lectură. În continuare consider că „Trei dinți din față” de Marin Sorescu e o carte deosebită, a meritat tot timpul pe care i l-am acordat, așa că o recomand cu inima deschisă.
Alte recenzii de la Marin Sorescu:
