Este prima carte publicată de Arriaga și stilul de scenarist este palpabil. Este o satiră, scrisă cu multă, multă ironie, o carte ce-și ironizează eroii și le evidențiază cele mai slabe și mai urâte trăsături, punându-i în cele mai penibile situații. Este o poveste ce ia peste picior situația haotică și debandada ce a domnit în perioada Revoluției Mexicane în țară, dar și în mintea multor mexicani. M-a dus cu gândul la Don Quijote de La Mancha și la aventurile sale închipuite care-l acopereau de o glorie numai de el simțită.
Povestea ne poartă la începutul secolului trecut pe urmele cuceririlor făcute de generalul Pancho Villa în goana lui după triumf și încercarea de a elibera țara. Dictatura lui Porfirio Diaz abia fusese răsturnată, iar țara se afla în plin război civil. Fiecare trăia evident cu senzația că dreptatea este de partea sa și poate chiar era. Cine suntem noi să judecăm? Modalitățile pe care Centaurul din Nord le folosește sunt mai puțin importante, deoarece în război și în dragoste totul este permis, nu? Provenit din pătura săracă, fără educație, dar bun strateg și fin observator al firii umane, imprevizibil și incontrolabil, temut și admirat în egală măsură, generalul aduce teroarea și moartea în toate colțurile tării unde își poartă bătăliile, confiscă averi și ucide nobilimea.
La finalul unei astfel de bătălii încununată evident cu o nouă victorie îi este solicitată o întrevedere de către un licențiat în Drept, bondoc și chel, dar plin de el, care-i promite să-i prezinte o invenție ce-i va asigura atât faima cât și frica eternă a dușmanilor (lucruri spre care aspiră evident teribilul nostru fanfaron). Ghilotina – inventată deja cu mult timp înainte pe alt continent – este propunerea lui Feliciano Velasco, dar individul i-a adus unele îmbunătățiți pentru a merge ca unsă. Și chiar merge, iar Villa este încântat și fermecat. Dar asta nu înseamnă că va plăti prețul cerut de falsul negustor. În doi timp și trei mișcări, licențiatul nostru în Drept, proaspăt și fost deja negustor, provenind dintr-o familie nobilă, susținător al lui Diaz (fapt ținut secret având în vedere pericolul pe care Villa îl reprezintă pentru orice spiță de soi) se trezește înregimentat cu grad și șef de escadron. Nevoit să-și arate priceperea și curajul, fricosul nostru erou n-are încotro și încearcă să facă față tuturor provocărilor pe care războiul, sub comanda aspră a lui Villa, i le scoate-n față (chiar și atunci când avea pantalonii plini din cauza emoțiilor prea mari trăite în rol de soldat). Ajunge să îmbrățișeze, forțat, cauza revoluției și să viseze că va ajunge în panteonul de aur al eroilor revoluției. Dacă va reuși să-și învingă frica și să-și urmeze proaspetele convingeri veți afla citind cărticica lui Arriaga. Veți afla și cât de tare doare căzătura în funcție de treapta ierarhică de pe care cazi.
Alte recenzii de la Guillermo Arriaga:
